luni, 28 septembrie 2015

Apa noastră cea de toate zilele

Planul fizic, cel detectabil de noi prin cele cinci simțuri fizice (văz, auz, miros, gust, pipăit) este alcătuit din cele patru elemente primordiale: pământ, apă, aer, foc. 

"În cadrul multor civilizații, viața omului a fost adesea asociată cu viața unui arbore. Ambii cresc dintr-o sămânță, au nevoie de timp, hrană adecvată, soare, apă, foc și pământ. Ambii au o puternică legătură cu pământul, din care își trag seva și tăria, dar au și o inefabilă comuniune cu cerul, cu Soarele, cu hrana din nori și din stele." 
Remer Ra - Marile taine ale pământului românesc

Atât de banala apă, pe care o bem zilnic, de care ne bucurăm atât vara, cât și iarna în diferitele ei stări (mari, lacuri, izvoare, râuri sau zăpadă), care ne însoțește pretutindeni, este cea mai obișnuită substanță întâlnită pe Pământ. Dar pe cât de obișnuită, atât de multe miracole ne oferă zi de zi, unele pe care uităm să le observăm. Deși atât de moale, ea învinge duritatea pietrei, este singura substanță de pe pământ existentă în trei stări (lichidă, solidă și gazoasă), este singurul lichid al cărui densitate crește sub punctul de îngheț și scade deasupra acestuia, atinge presiuni enorme în sămânța care încolțește, astfel încât firava plantă poate străpunge chiar și asfaltul, urcă nestingherit prin trunchiurile arborilor, sfidând gravitația. Toate aceste proprietăți sunt anomalii pentru legile fizicii, dar fără acestea, viața pe Pământ nu ar putea exista. 

În Sfânta Scriptură, elementul apă este legat de însăși ideea de viață. 
"La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor...Și a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă ape de ape!" Și a fost așa... Și a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul!" Și a fost așa... Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Apoi a zis Dumnezeu "Să dea pământul din sine verdeață: iarbă cu sămânță într-însa, după felul și asemănarea ei și pomi roditori, care să dea rod cu sămânță în sine, după fel, pe pământ!" Și a fost așa."
Iată că apa a existat de la început pe Pământ. De unde vine, cine a adus-o aici, e un mister pe care poate doar apa însăși îl cunoaște. Cert este că nu poate exista viață în lipsa apei pe Pământ.

În toate religiile lumii, apa este un fel de intermediar, care unește omul cu Creatorul. Musulmanii se spală pe mâini înainte de rugăciune, mii se oameni se botează și acum în apele Iordanului, ca pe vremea lui Ioan Botezătorul, creștinii au Taina Botezului. Apa este folosită pe întreaga planetă, în diverse ceremonii, având același rol, indiferent de sex, vârstă, naționalitate sau apartenență religioasă.


Elementul APĂ este format din șase subelemente:
- apa stătătoare (lacuri, mări, oceane)
- ploaia
- apa curgătoare (izvoare, râuri, fluvii)
- apa freatică (pânzele subterane)
- apa vaporizată (nori, rouă, umiditate)
- seva regnului vegetal

Efectele apei asupra corpului fizic, emoțional și cel mental

Pe lângă puterea de hidratare, esențială vieții pe pământ, apa are numeroase proprietăți și efecte asupra corpului nostru fizic, dar și pe plan emoțional și mental, atunci când învătăm s-o respectăm și să-i cerem ajutorul în îndeplinirea anumitor obiective.

Puterile apei (Remer Ra - Marile taine ale pământului românesc):
- de purificare - a fluidelor din corpul fizic, a emoțiilor negative și a construcțiilor mentale nefolositoare
- de dispersare - de alinare a acelor emoții și suferințe care nu pot fi eliminate cu ușurință
- de limpezire - a minții și a sufletului
- de unire - a familiei, a comunităților
- de dinamizare - atât interiorul ființei, cât și grupurile
- de construire - a unor proiecte importante la nivel de comunitate
- de eliberare - a anumitor temeri și alte stări emoționale negative
- de echilibrare - trup-minte-suflet
- de vindecare - a trupului fizic
- de liniștire - pe plan emoțional și mental
- de mângâiere - a celor care au pierdut ceva, o ființă dragă, a celor aflați în suferință
- de hrănire - pentru corpul energetic al persoanei și mulțimilor

Memoria apei

În 1956, în Asia, în cadrul unui laborator militar secret pentru dezvoltarea armelor de distrugere în masă, în timp ce savanții discutau despre noile tehnologii descoperite, ședința s-a oprit brusc, toți cercetătorii au ajuns la spital cu simptome grave de intoxicație alimentară. După lungi investigații, s-a descoperit că savanții nu consumaseră nimic, cu excepția apei dintr-o carafă ce se afla pe masă în timpul discuției. La testarea apei, nu s-a descoperit nicio substanță otrăvitoare, compoziția fiind simplă - H2O. Concluzia raportului - otrăvire cu apă obișnuită.

De-a lungul anilor, efectuându-se sute de experimente pe apă, s-a ajuns la o concluzie halucinantă - apa are memorie. Ea receptează și influențează orice influență exterioară, amintindu-și tot ceea ce se petrece în spațiul care o inconjoară. Deși compoziția chimică a apei rămâne neschimbată, apa capătă noi proprietăți, pe măsură ce primește noi informații din mediu. Putem spune, astfel, că apa este cel mai performant computer de pe Pământ, deținând informații încă de la originea lui și continuând să acumuleze în fiecare secundă.

În cadrul mai multor universități de renume din întreaga lume s-au desfășurat numeroare experimente privind efectele anumitor obiecte, câmpuri magnetice sau electrice asupra apei și s-a ajuns la concluzia că emoțiile umane, pozitive sau negative, sunt cele mai puternice elemente de influență. Întregul documentar privind aceste experimente și experiențe ale diferitelor persoane în legătură cu memoria apei, îl puteți urmări aici.

Binecunoscutul doctor japonez, Masaru Emoto, realizează de foarte mulți ani cercetări asupra apei și transformările ei la nivel molecular, în funcție de emoțiile umane transmise către aceasta. El ingheață rapid apa căreia i s-au transmis anumite informații, rezultând particule precum cele de mai jos.

Iubire și recunoștință

Ma dezguști

Pace

Rău

Adevăr

Sursă fotografii: http://www.masaru-emoto.net/english/water-crystal.html

Doctorul Emoto a căutat acel cuvânt care purifică cel mai bine apa și a descoperit că sunt, de fapt, două cuvinte, rostite împreună - Iubire și Recunoștință.

Apa structurată

Apa căreia i s-au transmis gânduri și cuvinte pozitive precum "iubire", "mulțumesc", "vindecare", "vitalitate", devine apă structurată sau apă vie, cu proprietăți magice asupra organismului nostru. Dacă bem zilnic cel puțin un pahar de apă, căreia i-am transmis un gând bun, ne vom simți mai puternici, mai plini de energie și sănătate întreaga zi.

Nu întâmplător eroii din basme primeau apă vie în timpul luptei, pentru a căpăta puteri și a învinge.

Plantele udate cu o astfel de apă cresc mai repede, mai mari, mai puternice și vor avea un gust mai deosebit față de cele tratate în mod obișnuit. Iata o metodă atât de simplă, ecologică și la îndemână pentru a obține alimente atât de benefice organismului nostru, fără pesticide sau echipamente costisitoare. 

Strămoșii noștri cunoșteau secretul apei, pe care abia acum cercetătorii încearcă să îl deslușească. Nu întâmplător, oamenii erau îndemnați să se roage înainte de masă. Toate religiile cunosc aceste aspecte, însă puțini se întreabă și de ce. Taina botezului presupune cufundarea copilului în apă, care a fost sfințită prin rugăciune, aghiazma se bea pe stomacul gol, apele se sfințesc de Bobotează, Iisus însuși a fost botezat, mai întâi, cu apă. Puterea rugăciunii (fie că este vorba de rugăciunile specifice unei anumite religii, recitare de mantre sau meditație) are un efect transformator asupra apei și, pentru că noi suntem apă, creierul nostru este apă, organele noastre sunt apă, putem spune că are efect asupra ființei umane în general.

Atunci când emitem gânduri negative, nu doar că ne otrăvim apa pe care o bem, ne otrăvim însăși apa din organismul nostru, proces care duce la agresivitate sporită, lipsă de empatie, acțiuni împotriva semenilor noștri și maladii grave.

Ne putem întreba, astfel, dacă leacul pentru bolile incurabile ale secolului nostru nu este cumva la îndemâna oricui și totuși ascuns de ochii care nu vor să vadă...

Cum obținem apă structurată

Putem crea apă vie oricând, la noi acasă, într-un mod extrem de simplu. Luăm în mână paharul, sticla de apă sau atingem apa dacă este vorba de cea din cadă și rostim în gând cuvinte de mulțumire, de iubire, pace, bucurie, vitalitate. Pentru un efect îndelungat, putem scrie pe o hârtie aceste cuvinte și o lipim, cu cele scrise către interiorul sticlei de apă.

Îmi amintesc când am băut primul pahar de apă structurată, la începutul unei zile lungi de lucru, cu proiecte urgente și solicitante, întâlniri și evenimente, am simțit cum mintea mi se limpezește, bucuria și pofta de viață mă cuprind și am găsit puterea de a finaliza tot ce mi-am propus, cu efort minim. Orice apă poate fi structurată cu gânduri bune și emoții pozitive, chiar și apa de la robinet, deși este mai sigur să consumăm apă îmbuteliată, dintr-o sursă sigură. Apa de izvor are puritatea cea mai mare.

Importanța apei în sarcină, alăptare și dezvoltarea armonioasă a bebelușului

Ființa umană este alcătuită din apă în procent de 70-90%. Embrionul își începe viața exclusiv în apă. Lichidul amniotic joacă un rol important în dezvoltarea și conservarea embrionului. Nu există viață în lipsa apei și, dacă ne amintim că apa are memorie, ne putem ajuta pe noi să avem o sarcină lipsită de griji, forță și vitalitate, hrănind astfel și mica ființă ce se dezvoltă în interiorul nostru. 

Beți zilnic apă structurată în timpul sarcinii și mai apoi, în alăptare. Beneficiile nu se vor lăsa așteptate. Amintiți-vă să impregnați și apa bebelușului cu emoții pozitive mai târziu, după începerea diversificării. Îl va ajuta foarte mult să se dezvolte armonios, atât la nivel fizic, cât și emoțional și psiho-mental.

Nu neglijați baia zilnică cu apă vie, transformând-o într-un ritual de purificare și relaxare pentru voi și puiul vostru. Puteți adăuga sare de mare neiodată pentru purificare, petale de flori, ierburi sau uleiuri esențiale pure, pentru relaxarea mușchilor, somn profund și odihnitor.

Sursa

Importanța modului de a interacționa cu copiii noștri din perspectiva apei

Într-unul din experimentele sale, doctorul Emoto a turnat orez în trei pahare și le-a acoperit cu apă. În fiecare zi îi spunea "Mulțumesc!" primului pahar, "Ești un idiot!" celui de-al doilea, iar pe al treilea l-a ignorat complet. După o lună, orezul din primul pahar a început să fermenteze, emanând un parfum plăcut, cel din al doilea pahar a devenit negru, iar orezul din al treilea pahar era mucegăit.

Acest experiment ne oferă o lecție extraordinară despre cum ar trebui să ne comportăm față de copiii noștri, cum le oferim atenție, cum vorbim cu ei. Indiferența face cel mai mare rău.

Cred, totodată, că este extrem de important să le vorbim copiilor, încă de la cele mai mici vârste, despre importanța apei, despre faptul că apa se află în noi, că e necesar să ne hidratăm corect, să-i mulțimim apei în fiecare zi, să bem apă pură, de izvor, ori de câte ori avem ocazia. Copiii trebuie să știe că există pe Pământ oameni care nu au acces la apă curentă, care străbat kilometri pentru a aduce apă în satele lor, că resursele de apă se împuținează pe zi ce trece și este necesar să nu o irosim. Iată aici câteva sfaturi pentru economisirea apei, la îndemâna oricui. Copiii noștri au puterea de a schimba lumea, iar noi suntem datori să le oferim informațiile de care au nevoie, încă din primii ani.


Copiii noului Pământ și memoria apei

Cercetătorii au descoperit că, la nivel molecular, apa crează structura ADN-ului. Apa însăși relevează orice program biologic și tot apa este singurul lucru care îl poate schimba. 

În cadrul Academiei de Științe Naturale din Rusia s-a efectuat un experiment în care apa în care înotau câțiva pești a fost supusă unor câmpuri magnetice pulsatorii, mult mai slabe decât câmpul magnetic al Pământului. Peștii au produs, în scurt timp, o generație nouă de pui, radicali diferiți de cei din specia lor, deși semănau destul de mult cu aceștia. Pe lângă forma și coloratura obișnuită, toți puii au dezvoltat pete colorate, care nu au fost observate anterior la părinții lor. Practic, s-a întâmplat o schimbare a fenotipului. Toți ceilalți pești care au intrat în contact cu aceștia, chiar dacă nu au înotat în apa tratată astfel, au obținut aceleași modificări, simultan. Nu doar înfățișarea lor s-a schimbat, ci chiar și comportamentul. Iată, așadar, ce efecte puternice poate avea apa. 

Extrapolând aceste experimente la comportamentul uman, ne întrebăm ce efecte poate avea câmpul magnetic natural al Pământului asupra genotipului uman. Oare, așa cum susține profesorul Florin Colceag, în perioadele de dezvoltare ale umanității, de achizitii importante în domeniul științei, într-o eră profund spirituală, planeta nu determină, prin intermediul apei, nașterea unor copii cu o structură a ADN-ului mult superioară, meniți a aduce acele schimbări necesare întregii umanități? Oare nu sunt acești copii rezultatul muncii de secole a acelor ființe înțelepte care au pus bazele spiritualității pe Pământ, care au propovăduit pacea, unitatea și iubirea între semeni? 

Având în vedere că suntem 75-90% apă și că apa din noi este în permanentă comunicare cu celelalte ape de pe întreaga planetă, este acesta motivul pentru care anumite ființe reușesc să comunice cu altele, aflate la mii de kilometri distanță? Dintre abilitățile extraordinare întâlnite la noii copii, cea mai des întâlnită este telepatia. Este întâmplător acest fenomen? Cu siguranță că nu. Mergând mai departe, putem afirma că acțiunile noastre nu ne afectează doar pe noi, ci întreaga umanitate, ba chiar întregul Univers. Este un aspect pe care copiii cei noi îl cunosc și, prin iubirea și bucuria pe care ne-o dăruiesc zi de zi, prin informația superioară la care au acces, ajung să influențeze și să contribuie la crearea unei lumi noi.

"Fiecare dintre acțiunile noastre, un gând, o emoție, un cuvânt rostit se separă de noi și devine parte integrantă în mediul energo-informațional global. Cu toții avem în noi o parte din apa Oceanului Primordial. Fiecare cuvânt al nostru este precum un strop de apă. Un mediu al gândului, o sursă de informație. Și cu toții trebuie să răsplătim ABSOLUTUL cu IUBIRE ȘI RECUNOȘTINȚĂ"






marți, 4 august 2015

Ce am învățat de la Cristela Georgescu

Cristela Georgescu mi-a fost mentor încă din primele zile ale bebelușului meu. Rezonez puternic cu principiile sale de viață, atitudinea cu care își crește copiii, modelul parental pe care îl transmite mai departe. Pe site-ul ei am găsit întotdeauna răspunsurile potrivite în ceea ce privește alimentația sănătoasă, tratamentele naturopate, formarea unor deprinderi de viață echilibrată. Am înțeles că îți poți crește copilul fără chimicale, conservanți, medicamente și alte produse ale industriilor deja celebre, construindu-i astfel un sistem imunitar puternic într-un trup sănătos.

Am studiat luni bune site-ul Cristelei, cu pixul si hârtia în mână, motiv pentru care prietenii m-au rugat să scriu pe blog un rezumat care să cuprindă cele mai importante abordări din primele luni de viață ale bebelușului (și nu numai).

Sursa foto: www.cristelageorgescu.ro

Iată ce am considerat util în propria experiență:

Colici - prevenire și remedii

Renumita problemă a colicilor are la bază alimentația mamei care alăptează, nu intestinele copilului sau vreo predispozitie genetică. Există mituri conform cărora, pe perioada alăptării, nu ai voie să consumi fructe, legume, pâine integrală sau leguminoase deoarece ar produce colici. Nimic mai fals. În rândul mamelor vegane există cea mai mică rată de producere a colicilor, ceea ce înseamnă că putem consuma liniștite orice, atât timp cât nu ne face rău nouă sau copilului. Putem mânca inclusiv ceapă și usturoi. Dacă simțiți că un anumit aliment nu este bine tolerat, renunțați la el treptat. Mâncați porții mici și urmăriți recția bebelușului. Alimentele noi se introduc și ele progresiv, câte unul pe zi, pentru a putea identifica și izola problema în cazul unor reacții nedorite.

Totul se rezolvă din alimentație. Chiar nu e necesar să chinuim copilul cu siropele pline de E-uri si chimicale, încă din primele zile de viață. Gândiți-vă la ele ca la o bombă cu ceas pentru un organism încă atât de fragil.

Dacă fenomenul colicilor persistă, eliminați din alimentație, măcar pentru o perioadă, lactatele. Înlocuiți-le cu susan, care are 90% calciu. Ajutați copilul să eructeze, oricât de complicat vi s-ar părea (apăsat ușor pe spate după masă, din partea de jos a spatelui până sus, salteaua pătuțului ridicată cu ajutorul unei cărți, gimnastică ușoară în care apeși genunchii spre burtică, comprese călduțe). De bază însă, rămâne dieta mamei!

Nas înfundat

Orice tratament naturist funcționează în timp, dar odată ce își face efectul, organismul rămâne întărit, spre deosebire de cele mai multe medicamente care nu elimină cauza, astfel încât boala revine în timp, iar organismul devine din ce în ce mai slăbit.

Atunci când năsucul e înfundat, secrețiile trebuie aspirate fără doar și poate, cu batista bebelușului sau aspiratorul nazal, pentru a evita migrarea acestora către urechi. Pentru a le înmuia, putem alege metoda naturală a inhalației (rețeta Cristelei aici) sau ser fiziologic, încălzit la 37 grade (cald, nu fierbinte). Se pune o jumătate de fiolă de ser în fiecare nară, copilul fiind așezat în pozitie verticală (dacă este așezat la orizontală, serul se duce în gât, împreună cu o eventuală infecție). Se lasă câteva minute, apoi se aspiră. Veți observa că veți extrage o cantitate mult mai mare de secreție decât în mod obișnuit.

Aerul în cameră trebuie să fie mereu umed. Puteți lăsa o oală cu apă fierbinte și sare grunjoasă în cameră, eventual cu câteva picături de ulei esențial de eucalipt, levănțică sau tea tree. 

Miraculoasă ca efect este ceapa crudă, tăiată în patru, așezată pe o farfurie lângă pat, toată noaptea.

Nu obligați copilul să mănânce în perioadele de convalescență. Cea mai importantă este hidratarea. Lapte de mamă la cerere sau, după caz, apă, supe concentrate de legume.

Tuse

Pe lângă ce am menționat mai sus (ceapă în cameră, inhalațiile și aerul umed), Cristela recomandă cataplasme pe piept cu brânză de vaci la temperatura camerei, mămăliguță caldă sau frunze de varză zdrobite, câte 20 de minute, de 3-4 ori pe zi.

Dacă doare gâtul, cartof ras pe răzătoarea mică, stors bine și așezat în jurul gâtului ca un colier, de 3-4 ori pe zi, timp de 1-2 ore.

Pentru problemele mari cu tusea, se recomandă ceai și tinctură de lemn dulce (cortizon natural).

Febră

Febra e un mecanism de apărare al organismului, ajută la arderea toxinelor și fluidizarea limfei, semn că organismul luptă cu intrușii și trebuie ținută sub control prin metode blânde. Nu se intervine brutal pentru febra până în 39 grade, mai ales cu metode clasice (chimicale și siropele antitermice). Antibioticele nu fac decât să suplinească posibilitatea organismului de a lupta singur și, în timp, compromit sistemul imunitar.

Febra este bună! Este un semn că organismul luptă. A opri febra e ca și cum ai ordona soldaților, în toiul luptei, să ia o pauză.

Pe timpul febrei, esențială e hidratarea. La peste 38 grade, nu se dau alimente solide, doar lichide (ceaiuri, supe de zarzavat).

Ce facem în cazul febrei peste 38 grade? Vă invit să citiți rețeta doctorului Laza aici.

Sfaturi pentru imunitate

Pentru a evita răceala și gripa e bine să începem să "lucrăm" cu săptămâni, luni sau chiar un anotimp înaintea sezonului rece. 

Spre sfârșitul verii, începeți să utilizați umidificatoare cu aer rece sau așezați un vas cu apă în cameră, pentru a evita uscarea sinusurilor. Aerul uscat poate cauza producția excesivă de mucus, iar excesul de mucus este terenul perfect pentru infecțiile virale sau bacteriene. 

Un remediu salvator este ungerea pereților nazali cu ulei de susan presat la rece, prin picurare și masare ușoară sau aplicare cu ajutorul bețișoarelor pentru bebeluși. Noi l-am testat și îl practicăm încă de la naștere. 

Pentru a evita otitele și preveni uscăciunea, din septembrie până în martie se picură ulei călduț în urechi în timp ce bebelușul doarme, de două ori pe lună. În caz de răceală, se picură ulei pe bază de usturoi de două ori pe zi, până se face bine.

Hidratarea temeinică, evitarea stresului, culcarea cel târziu la ora 20:00, contribuie din plin la păstrarea unui sistem imunitar puternic. 

Sursa foto: www.cristelageorgescu.ro

***

"Vă invit să considerați că o sănătate precară reprezintă o carență de fibre (fructe, legume, zarzavaturi și cereale integrale), de odihnă, de mișcare în aer liber (nu la sală!), de dragoste, de relații armonioase, de ieșire ocazională din rutina cotidiană stresantă și nu neapărat o carență de suplimente pentru imunitate. Îndeosebi ceea ce e în vârful furculiței și în pahar, în sufletul, mintea și inima noastră, are o influență mai puternică și durabilă asupra sănătății, decât ceea ce se află pe fundul cutiei de medicamente /remedii/ suplimente."
Cristela Georgescu

***


vineri, 22 mai 2015

Prima școală - Iubirea

Suntem cu toții conștienți că nu există o școală care să te pregătească pentru a fi părinte. Acest lucru se învață din experiență, ghidându-te, de cele mai multe ori, după anumite reguli stabilite de specialiști. Părinților li se spune ce trebuie și ce nu trebuie să facă, dar nimeni nu le spune cum să-și educe copiii. Un exemplu des întâlnit este disciplina. Mulți părinti consideră că acesta este modul de baza prin care poți trata un copil. Cuvinte precum "nu ai voie să ieși la joacă până nu-ți termini lecțiile", "trebuie să taci atunci când vorbesc adulții", "ești pedepsit" răsună încă în mintea celor mai mulți dintre noi. Dar, în vreme ce părinții consideră că dacă îți iubești copilul, trebuie să îl disciplinezi, copiii tratați astfel ajung să se îndoiasca de faptul că sunt iubiți cu adevărat, necondiționat. Toți părinții își iubesc copiii, dar puțini știu să arate copiilor această dragoste.

Majoritatea părinților au dificultăți în a-și crește copiii. Cu asemenea presiune din partea familiei, angajatorilor, înfruntând criza economică, calitatea din ce în ce mai slabă a sistemului educațional, rata în creștere a divorțurilor, lipsa de încredere în cei care ne conduc, e normal să se simtă confuzi și descurajați. De cele mai multe ori consideră că e de ajuns să-i asigure copilului hrană, adăpost, îmbrăcăminte, educație. Dar de câte ori nu uită de nevoia de dragoste a copilului, dragoste necondiționată...

Este adevărat că există anumite predispozitii genetice, anumite calități care deosebesc copiii între ei. Tipul și nivelul activității motrice la naștere, răspunsul la stimuli, adaptabilitatea, intensitatea reacției, persistența atenției, sunt caracteristici înnăscute și care pot determina gradul și modul de răspuns al copilului la educație, unii având tendința să fie mai "dificili" pe parcursul acestui proces. Aceștia din urmă, dacă nu primesc dragoste necondiționată din partea mamei în special, devin mai târziu o problemă pentru părinți, educatori, societate...

Fundația unei relații solide cu copilul tău e iubirea necondiționată. Doar aceasta îi poate asigura dezvoltarea la potențial maxim. Iubirea necondiționată este ca o lumină călăuzitoare în educația copilului, care îi arată părintelui ce trebuie să facă pe toate planurile. Ce înseamnă iubire necondiționată? Să-ți iubesti copilul în orice condiții, indiferent de ce face sau de cum arată, indiferent de handicapurile pe care le are și de asteptările pe care le ai tu de la el. Ce poate fi mai frumos decât să vezi cum un nou-născut este așezat pentru prima dată în brațele mamei sale? Sunt clipe de dragoste pură, fără limite și condiționări.

Atunci când copilul e nesigur de dragostea părinților și adresează întrebarea "Mă iubești/iubiți?", răspunsul la această întrebare poate fi cel mai important din viața lui, cel care va determina atitudinea lui față de viață. E crucial să auda acel "Da", spus din toată inima. Copilul simte iubirea ta. Acest lucru se vede în comportamentul tău, de aceea va fi mai afectat de acțiunile tale, decât de cuvinte.

Copiii reflectă iubirea. Gândiți-vă la ei ca la niște oglinzi. Copiii reflectă iubirea, nu o inițiază. Dacă le oferim iubire, ei ne-o vor da inapoi. Dacă nu le oferim nimic, nu vom primi nimic inapoi.




Cum îi arătăm copilului dragostea? Care sunt comportamentele care îl fac să înțeleagă că este iubit cu adevărat?

Arată-i dragostea prin contact vizual. Privește-l în ochi de fiecare dată când îi spui "Te iubesc". Demonstrează-i că ești sigur de ceea ce spui.

Arată-i iubirea prin atingere. E cea mai simplă metodă să-i arăți că îl iubești, fie că îl îmbrățișezi, îl săruți pe obraz, îl gâdili sau îl mângâi pe păr. Îi poți citi o carte în timp ce îl ții pe genunchi sau puteți merge împreună la bazin. Orice activitate de acest gen îi va întări încrederea în tine și în propria persoană.

Oferă-i atenția de care are nevoie. Ascultă-l atunci când vorbește și răspunde-i la orice întrebare. Alocă câteva ore pe zi pentru a petrece timp de calitate cu copilul tău. Jucați-vă împreună, ajută-l să-și facă temele, citiți o carte, orice timp petrecut alături de copilul tău, îl va ajuta pe acesta să se dezvolte și să se formeze într-o maniera pozitivă.

Oferă-i daruri. Ce manieră mai potrivită de a-i spune că îl iubești? Nu vorbim de cadouri scumpe, ci de daruri simbolice, cu semnificație pentru voi toți, precum un medalion ce a aparținut bunicii, o fotografie cu întreaga familie, pe spatele căreia să-i scrieți cîteva urări din suflet. Puteți, de asemenea, să confecționați împreună obiecte pe care să le dăruiți mai departe, membrilor familiei. Poți participa cu el la acțiuni de caritate, lăsându-l să ofere jucăriile lui mai vechi, hăinuțe sau alimente copiilor care au nevoie de ele.

Stabilește-i reguli, limite rezonabile, pe care să le respecți și tu la rândul tău, dar nu uita să-i arăți că îl iubești și că îi dorești doar binele.

Și nu în ultimul rând, ajută-ți copilul să se dezvolte spiritual. Prin demonstrarea unor principii solide de viață, un trai armonios, suport în dezvoltarea abilităților și îndeplinirea obiectivelor de viață și, cel mai important, prin iubire necondiționată, copilul tău va crește armonios, se va dezvolta și va evolua fizic, mental și spiritual.


marți, 24 martie 2015

Debutul vieții psihice și gândurile emise în timpul sarcinii


Deși literatura de specialitate prezintă momentul nașterii ca debut al vieții psihice, știm cu toții că viața intrauterină este perioada cu cea mai intensă dezvoltare a ființei umane. Embrionul se dezvoltă foarte repede, chiar din primele zile, volumul său crescând de până la 8000 de ori.

Practic, vorbim de ființa umană încă de la producerea concepției prin fecundație.

S-a constatat, în cadrul diverselor cercetări științifice, că la aproximativ 24 de săptămâni de sarcină, apar primele reacții vocale ale fătului (țipete slabe), iar la 32 de săptămâni au loc primele manifestări cu caracter comunicativ. Fătul "ascultă" atunci când mama îi vorbește afectuos, țipă, se agită atunci când simte o atmosferă tensionată sau schimbări bruște de temperatură. Prin urmare, viața psihică debutează și se dezvoltă pe tot parcursul perioadei intrauterine, fiind influențată de factorii de mediu pozitivi sau negativi cu care se confruntă mama.

De aceea, pe lângă preocupările obișnuite ale oricărei femei în timpul sarcinii, aceasta trebuie să țină cont, în primul rând, de faptul că în interiorul ei se dezvoltă o ființă umană, care are nevoie de atenție, condiții favorabile și afecțiune. Cuvintele, tonalitatea vocii, toate au o importanță vitală. Fătul simte dacă părinții săi se ceartă, dacă nu este dorit, dacă mama trăiește într-o atmosferă tensionată. Toate acestea au un impact major pe linia dinamicii dezvoltării sale. Prin urmare, vorbiți-i de câte ori aveți ocazia, pentru a-l ajuta să simtă afecțiunea voastră, evitați conflictele cu cei din jur și mediile stresante, ascultați muzică relaxantă, ieșiți în natură... Toate acestea vor contribui din plin la dezvoltarea armonioasă a copilului vostru.

Gândurile, cuvintele și faptele noastre influențează fătul

Fiți foarte atente la gândurile pe care le emiteți în timpul sarcinii, deoarece ele acționează întotdeauna ca un bumerang, tot ce emitem mental sau verbal se întoarce asupra noastră înzecit. Vibrația pe care o transmitem printr-un singur cuvânt, faptă sau gând, se reflectă ca într-o oglindă și se întoarce către noi de zeci de ori mai puternică. Abia atunci când înțelegem pe deplin acest efect de recul al acțiunilor noastre, vom înțelege cât de importantă este liniștea interioară. Atunci când conștientizăm că totul e vibrație, cuvintele, gândurile, faptele, vom învăța să ne "jucăm" cu energiile emise , le putem amplifica, pentru a crea energie pozitivă în casă, în locurile pe care le frecventăm și, mai ales, în noi înșine. Astfel, puiul de om va fi inundat de lumină pură și se va dezvolta armonios, atât fizic, cât și psihic.  

Energia gestațională

Fiind una din cele mai pure forme de energie, energia gestațională îi atrage ca un magnet pe cei din jur care, mai mult sau mai puțin conștient, încearcă să se conecteze la ea. Și cea mai simplă formă este gestul atât de comun de a atinge burtica gravidei. Pentru a evita orice formă de vampirism energetic, nu permiteți nimănui, în afară de tatăl copilului, să vă atingă burtica și încercați să nu empatizați cu cei care vă obosesc. Este în regulă să reacționați prin respingere, atunci când simțiți orice încărcătură negativă la cel cu care stați de vorbă.



Sfaturile celor din jur

Atunci când dai celor din jur vestea că ești însărcinată, foarte multe mămici cu experiență "îți vor sări în ajutor" cu sfaturi. Chiar dacă ele sunt bine intenționate, vei vedea cât de mult se pune accentul pe aspecte și experiențe negative, cât de rău le-a fost, cum au pierdut sarcini anterioare sau ce probleme au avut la naștere. Fiecare sarcina e unică, chiar și în cazul aceleiași femei, iar toate aceste povești înfricoșătoare nu fac decât să vă afecteze pe voi și implicit, bebelușul.

...și totul va fi bine

Fiți mereu pozitive și optimiste, chiar și atunci când apar probleme, pentru că veți primi înapoi ceea ce emiteți. Universul funcționează matematic, chiar și atunci când nu credeți în asta. Când fricile și anxietatea își fac loc în mintea voastră, respirați adânc și lăsați-le să plece, asemenea norilor întunecați după furtună. Încercați să vă conectați zilnic cu bebelușul, vorbindu-i, cântându-i și mângâindu-l, încă din timpul sarcinii. El va simți asta, iar ce veți primi înapoi, nu se poate exprima în cuvinte :).

marți, 17 martie 2015

Plânsul bebelușilor - între mit și adevăr

Plânsul bebelușului este o sursă de îngrijorare, care se poate transforma chiar în disperare, atunci când părinții sunt lipsiți de experiență. Tendința generală este de a asculta sfaturile celor din jur, bunici, prietene, mămicile din parc sau tot felul de rude, "cu mai multă experiență". Primul sfat pe care îl veți primi este cel legat de colici și vi se vor recomanda tot felul de siropele sau ceaiuri minune. Când acestea nu au efect, veți fi trimiși la un control amănunțit, la pediatru sau chiar neurolog. Poate că ați încercat suzeta, legănatul energic, distragerea atenției cu jucării, calmante prescrise de medic sau chiar ați lăsat bebelușul să plângă singur, crezând că nu se mai poate face nimic. Părinții cedează ușor, deoarece sunt prea obosiți, nu au încredere în ei înșiși, iar stresul primelor luni după naștere își spune cuvântul. Timpul pentru a se informa este insuficient și chiar dacă o fac, au rareori putere să meargă contra "vântului" și să aleagă ce consideră că este mai bun pentru bebelușul lor. 

O problemă majoră a culturii noastre, dar și a multiplelor curente în parenting, o constituie faptul că plânsul și crizele de furie sunt considerate a fi comportamente nocive, asociate deseori cu răsfățul și atașamentul dus la extrem. Recomandările de a lăsa copilul să plângă în pătuț pentru a nu se atașa sau pentru a nu deveni răsfățat sunt nu numai greșite, dar pot trasa traume emoționale puternice, care se vor manifesta pe tot parcursul vieții. Termenul de "răsfăț" nu se aplică în cazul bebelușilor. Este imposibil să vorbim de prea multă dragoste, atenție sau apropiere fizică. Rolul părinților este de a încerca să satisfacă pe deplin nevoile nou născutului, în cel mai scurt timp și în cel mai potrivit mod cu putință.

Cel mai important motiv pentru care bebelușii plâng este comunicarea unei nevoi sau a unui disconfort. Mulți cercetători au demonstrat că există conexiuni între diverse sunete și nevoia pe care încearcă să o exprime și chiar s-a ajuns la interpretarea limbajului comun al bebelușilor. Cert este că, în scurt timp, veți învăța singuri ce încearcă să vă comunice nou născutul, printr-un anumit tip de plâns. Până atunci, verificați, pe rând, dacă îi este foame, dacă trebuie schimbat, dacă îi este prea frig sau prea cald sau dacă se plictisește și simte nevoia de interacțiune umană.

Psihologul elvețian Aletha Solter, ne învață că mulți bebeluși continuă să plângă și după ce toate aceste nevoi i-au fost satisfăcute, chiar și atunci când sunt purtați în brațe, iar acest fenomen a fost numit "colici" sau "plâns de iritare" și atinge apogeul la aproximativ 6 săptămâni după naștere. Studiile recente au arătat că majoritatea copiilor cu "colici" nu au nicio problemă de digestie. Ființe extrem de vulnerabile, bebelușii plâng atunci când există o atmosferă stresantă în familie. Pe măsură ce încep să exploreze lumea, devin sensibili la spaime și suprastimulare. Studiile arată că bebelușii care au avut o naștere traumatizantă sau ale căror mame au avut un nivel crescut al stresului pe perioada sarcinii, plâng mai mult decât aceia care nu au experimentat astfel de evenimente. Din fericire, bebelușii vin pe lume cu așa numitul "kit de reparare", care îi ajută să depășească efectele stresului prin mecanismul natural de vindecare, numit plâns. În momente precum cele descrise mai sus, plânsul nu este o suferință, ci tocmai procesul eliberării de suferință.



Ce putem face atunci când bebelușul plânge?

  • Înainte de toate, verificați existența nevoilor imediate și a stărilor de disconfort, precum foamea, temperatura sau scutecul plin. Puteți încerca să-i vorbiți, să-i oferiți o jucărie care produce zgomot, însă, dacă observați semne de iritare, opriți-vă imediat, deoarece poate fi deja suprastimulat și nu veți face decât să-l obosiți și mai mult.
  • Atunci când plânge de ore bune și somnul se lasă așteptat, puteți apela la o metodă blândă de liniștire, care imită sunetele auzite în perioada intrauterina, sau celebrul "white noise". Unii copii se liniștesc instant la auzul aspiratorului, mașinii de spălat sau al uscătorului de păr. Pentru a nu folosi toate instrumentele din dotare, există o multitudine de astfel de aplicații pe smartphone sau pc. Iată un exemplu aici.
  • Muzica de relaxare sau cea în care sunt prezente sunete din natură (ploaie, zgomotul oceanului, sunetele emise de delfini) induc o stare de calm, atât mamei, cât și bebelușului.
  • Deși am testat toate metodele de mai sus, preferata noastră rămâne muzica divină de harpă a lui Erik Berglund, pe care fetița mea adoarme de fiecare dată, iar eu obțin o stare de calm și relaxare în câteva minute.
  • Uleiul esențial de lavandă și fenicul, adăugat în cădița de baie, în lampa de aromaterapie sau umidificator, ajută enorm.
  • Masajul pe burtică, în sensul acelor de ceasornic, cu ulei de măsline sau migdale, în care ați adăugat câteva picături de ulei esențial de fenicul, dar și pernuța cu sâmburi de cireșe, încălzită pe calorifer sau în cuptorul cu microunde, ajută la destinderea bebelușului.
  • Purtați copilul într-un sistem ergonomic (sling, wrap, manduca etc). Este foarte eficient, deoarece ne lasă mâinile libere și permite coloanei să aibă o poziție corectă. Creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului țin de apropierea pe care acesta o are cu părinții săi. Cu cât va fi mai privat de apropierea fizică cu aceștia, cu atât va plânge mai mult, va fi mai agitat, va deprinde mai greu principalele achiziții și va avea un sistem imunitar slăbit. Mai multe despre purtarea bebelușului, aici si aici.
  • Alăptați la cerere și, pentru că au curs tone de cerneală despre importanța alăptării, vă las să descoperiți importanța acesteia pe site-urile de specialitate, precum acesta.
  • Bebelușii simt și cea mai mică stare emoțională negativă a părinților și a mamei în special. Am observat că atunci când eram extrem de obosită, stresată și mă concentram doar pe a o determina să adoarmă, fetița mea plângea și se agita și mai tare. Atunci când capitulam și continuam să o țin în brațe, fără să mai am alte așteptări, se liniștea ca prin farmec. Liniștea interioară a mamei, starea de calm, renunțarea la asteptări și emiterea stărilor de iubire necondiționată, sunt cele mai eficiente "calmante" pentru bebelușul tau. Știu că este dificil ca după nopți nedormite, epuizare fizică și miliarde de informații pe care trebuie să le acumulați, să dobândiți o stare deplină de calm, însă, cu exercițiu, este posibil. Respirația profundă, abdominală, muzica relaxantă, meditația ajută enorm. Amintiți-vă că, până la urmă, această perioadă durează foarte puțin și încercați să vă bucurați de ea, trăind în prezent și nu gândindu-vă că abia așteptați să crească, pentru a scăpa de toate problemele. Mai târziu vă veți gândi cu dor la primele luni din viața puiului vostru.
  • Și dacă bebelușul continuă să plângă după toate acestea, îmbrățișați-l cu toată dragostea de care suneți capabilă și permiteți-i să plângă în continuare. Lăsați procesul de vindecare să-și urmeze cursul. 

miercuri, 11 martie 2015

Copiii indigo, de cristal, stelari. O nouă categorie umană?

Am citit acest articol in Formula AS, în urmă cu ceva vreme și vreau să-l împărtășesc cu voi, deoarece este foarte relevant în descrierea aptitudinilor extraordinare ale noilor copii. L-am adaptat, pe alocuri, unele informații fiind insuficient înțelese la vremea respectivă.

***

S-au născut cu abilitatea de a vindeca prin puterea minții boli la care medicina modernă nu a găsit încă leacuri. Sunt capabili de a vedea viitorul limpede și cunosc trecutul omenirii și al Pământului, fără ca cineva să le fi vorbit vreodată despre asta. Sunt extraordinar de talentați, cu un IQ aproape de genialitate. Scriu, citesc, pictează, cântă din fragedă pruncie. Înteleg adevăruri pe care adulții nu reusesc să le deslușească, sunt capabili de a lua cele mai înțelepte decizii, judecă matur, cântărind atent fiecare situație. Ei știu că în această viață au o misiune crucială: aceea de a schimba lumea. Despre ei se spune ca sunt reprezentanții noii rase umane. Ei sunt copiii viitorului, copiii mileniului... copiii noului Pământ!

Fiul îngerilor

"Portalul pe care l-am văzut avea o formă circulară. Arăta ca o intrare monumentală, încadrată de o bordură din piatră, bogat împodobită. Știam că visez, dar totul părea aievea. Ușa rotundă s-a deschis și prin ea au apărut doi îngeri. <<Tu poți să îți salvezi tatăl>>, mi-au spus îngerii. <<Tu ai darul vindecării>>. <<Cum pot să fac asta?>>, i-am întrebat. <<Prin rugăciune>>. Și apoi m-au învățat totul, rugăciunea și întreg ritualul tămăduirii." Băiatul se închina evlavios în fața icoanei Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni și, cu voce gravă, începe să rostească cuvinte într-un grai necunoscut. Deși par de neînțeles, copilul sustine că acestea aparțin unei limbi străvechi, limba pe care o vorbesc și îngerii. 

Numele său este Igor Ionin, are 13 ani și a fost hărăzit cu un dar deosebit: acela al vindecării fără atingere, prin masaj energetic. Așa se face că zilnic, în locuința sa din Moscova, se perindă valuri de oameni care îi solicită ajutorul. Iar Igor, "fiul îngerilor", așa cum este numit, se străduieste din răsputeri să îi ajute pe toți. Nu primește bani, nutrind convingerea că, dacă ar primi, puterile tămăduitoare i-ar dispărea pentru totdeauna.

Se pare că abilitățile sale terapeutice au început să se manifeste înainte de a se fi născut. Tatiana Andreevna, mama lui Igor, suferea de ulcer duodenal. La scurt timp după ce a rămas însărcinată cu Igor, a început să se simtă mai bine și, în luna a cincea a sarcinii, spre uluirea medicilor, leziunile profunde de la nivelul mucoasei duodenului erau complet vindecate. Au trecut luni, apoi ani și simptomele nu s-au mai manifestat, cu toate că, în celelalte cazuri, boala are o evoluție recurentă. Tatiana a mulțumit Cerului, fiind convinsă că vindecarea ei a venit printr-o minune a Preabunului Dumnezeu, însă nu s-a gândit nici o clipă că binefăcătorul ei era tocmai pruncul pe care-l purta în pântece.

"Am realizat că Igor este un copil cu totul special, de îndată ce s-a născut. Chiar din primele clipe de la venirea pe lume, a început să-și rotească capul, de parcă urmărea cu privirea tot ce se întâmplă în jurul său", povestește Maria Panova, medic obstetrician al maternității din Serpuhov, acolo unde Igor a văzut lumina zilei. "Când avea două luni, l-am auzit cu urechile mele cum a rostit, clar, cuvântul <<tata>>. Și nu o dată, ci de mai multe ori. Este cunoscut faptul că fătul este capabil să asimileze informații încă din timpul vieții intrauterine. Dacă mama se ocupă intens de el, citindu-i, vorbindu-i, ca și cum acesta deja ar fi născut, atunci copilul va fi foarte talentat. Se spune că acum, pe Pământ, viața este într-un proces complex de transformări. Omul, ca parte a naturii, este obligat să se adapteze acestor noi condiții. Tocmai de aceea, în lume au început să se nască tot mai des copii cu puteri neobișnuite, paranormale. Sunt copiii viitorului, copii care la începutul anilor '90 erau numiți <<copiii indigo>>. Eu sunt convinsă că Igor Ionin este un astfel de copil."

Probabil că, nu întâmplător, primul cuvânt rostit de Igor a fost "tata". Oleg Ionin, tatăl lui Igor, suferea de ani de zile de o maladie gravă: tuberculoză osteoarticulară, o boală ce poate duce la invaliditate. Când băiețelul avea 9 ani, boala tatălui său s-a agravat atât de mult, încât căzuse la pat și, mai bine de un an de zile, a rămas aproape imobilizat, neputând să se mai ridice, nicidecum să se deplaseze. Chiar dacă unica soluție era intervenția chirurgicală, nimeni nu-i putea garanta bolnavului că va scăpa cu viață. Operația s-a încheiat cu succes dar brusc, după câteva zile, Oleg a intrat în comă. Medicii i-au anunțat imediat familia, afirmând că șansele de supraviețuire sunt aproape nule. 
"Pe parcursul intervenției chirurgicale, am fost absolut convins că tata nu va muri", povestea mai târziu Igor. "Parcă cineva de Sus îmi dădea putere și încredere. Însă când am aflat că a intrat în comă, starea mea sufletească s-a schimbat. Am plâns ore în șir, până la epuizare, nevenindu-mi a crede. Mă simțeam ca și cum aș fi fost înșelat și abandonat. Într-un târziu, am adormit. Către dimineață am avut un vis. Mă aflam într-un loc minunat, un loc în care mă simțeam în deplină pace, împăcare și siguranță. Frica și durerea dispărusera. Deodata, am văzut o ușă circulară, frumos împodobită. M-am dus către ea și, deschizând-o, am întâlnit doi îngeri cu aripi albe. M-au mângâiat pe creștet cu o dragoste pe care nu am simțit-o nici măcar din partea mamei mele. Ei m-au învățat ce să fac pentru a-l salva pe tata."
Trezindu-se din somn, fără să stea nicio clipă pe gânduri, Igor a urmat întru totul sfaturile îngerilor. A luat fotografia tatălui său și icoana Sfântului Nicolae, a așezat în fața lor o cruce, a aprins o lumânare și... a început să se roage. Rostea iar și iar aceleași cuvinte pe care îngerii i le spuseseră, fără pic de șovăiala, parcă simțind cum fiecare celulă din trupul vlăguit al tatălui se reaprinde, se vindecă. Către seară, mama sa a intrat în fugă în camera din care Igor nu se clintise. Oleg ieșise din coma și se simțea bine. 

Cum s-a înfăptuit minunea tămăduirii lui Oleg, niciun savant nu poate explica. Familia și apropiații lui sunt convinși că Igor, "fiul îngerilor", este cel care a reușit să-și vindece tatăl. "Îngerii m-au învățat cum să folosesc darul ce stătea ferecat în mine. De atunci am început să văd aura fiecărui om și, în funcție de culoarea și consistența ei, îmi dau seama de afecțiunea fiecăruia. Prin pasele energetice pe care le exercit asupra suferindului, preiau asupra mea boala pe care o alung apoi, spălându-mi trupul cu apă sfințită".

Culoarea viitorului

Capacitățile deosebite ale lui Igor Ionin au fost atent studiate de mai mulți savanți din Rusia, medici, psihologi, fizicieni, specialiști în parapsihologie, inclusiv de Galina Baghirova, expert în psihologia copilului, cea care de ani de zile studia fenomenul copiilor indigo. Ea a lansat în Rusia campania de educare și constientizare a părinților "Copilul meu are un al șaselea simț". Prin intermediul cursurilor, conferințelor și show-urilor televizate, Baghirova îi invită pe parinții copiilor cu abilități extrasenzoriale să își împărtășească experiențele, încercând astfel să sensibilizeze opinia publică în legatură cu faptul că acești copii nu sunt niște "ciudățenii", ci reprezentanții noii rase umane. 

Renumita specialistă în parapsihologie a pus bazele unei școli speciale în Moscova, unde astfel de copii învată cum să-și descopere și înțeleagă puterile cu care au fost înzestrați, să le dezvolte și să le valorifice. Aici sunt înscriși zeci de copii cu diferite abilități, unii prevăd viitorul, alții comunică cu spiritele, alții sunt capabili să pună diagnosticul unei afecțiuni prin simpla atingere. Igor Ionin este unul din cei mai activi cursanți ai săi. In cadrul școlii se țin și diferite conferințe demonstrative, prin intermediul cărora, Galina Baghirova, încearcă să dovedească publicului că înzestrările acestor copii sunt cât se poate de reale. La un astfel de experiment au luat parte 5 copii.

Experimentul "al șaselea simț"

Subiect 1 - Nikita Sivan. Vârsta: 10 ani. Abilități: își poate dirija cu ușurință energiile, poate găsi, cu ajutorul minții, obiecte pierdute. Poate citi informațiile financiare confidențiale de pe un card bancar, doar printr-o simplă atingere. 
Subiect 2 - Elizaveta Ciumakova. Vârsta: 10 ani. Abilități: Prin simpla atingere a unui obiect, poate spune cui aparține și ce fel de persoană este posesorul.
Subiect 3 - Litvinenko Mihail. Vârsta: 14 ani. Abilități: Clarviziune. Poate "citi" cu mâinile, legat la ochi. Prevede acțiunile viitoare, de exemplu cine va veni acasă sau cine va telefona.
Subiect 4 - Ana Ivanova. Vârsta: 15 ani. Abilități: Clarviziune. Este capabilă să vorbească despre viața unei persoane doar prin atingerea acesteia sau printr-o discuție telefonică. Citește gândurile.
Subiect 5 - Galia Taganova. Vârsta: 11 ani. Abilități: Vede spiritele oamenilor morți și comunică cu ele.

Experimentul s-a desfășurat astfel: Galina Baghirova a invitat pe rând copiii într-o cameră goală și i-a rugat să se așeze pe scaun. Au fost legați la ochi, în timp ce pe peretele din spatele copilului se proiectau diferite imagini. Toți copiii au reușit să-și activeze "ecranul interior", al treilea ochi și au descris exact imaginile care se derulau în spatele lor. Baghirova susține că toți copiii născuți în ultimul deceniu au aceste abilități, însă puțini reușesc să le activeze.

Este copilul dumneavoastră un copil indigo, de cristal sau stelar?

Specialiști precum Galina Baghirova încearcă să atragă atenția opiniei publice asupra faptului că acești copii se nasc în număr din ce în ce mai mare și că ei trebuie educați în școli speciale, acolo unde își pot exersa abilitățile. "Ei reprezintă viitorul omenirii, de aceea trebuie să le acordăm o atenție deosebită", afirmă Baghirova. Sunt mulți părinți care se întreabă cum își pot da seama dacă au un copil special. Iată testul pe care psihologul rus îl propune parintilor, pentru a verifica acest lucru:

1. Are copilul dumneavoastră o sensibilitate excepțională, aflată la granița cu supranaturalul?
2. Se simte mai bine când este singur, în natură sau în prezența animalelor?
3. Deține capacitatea uluitoare de a detecta, cu exactitate, o minciună? Știe când cineva minte?
4. Are sau a avut tulburări de concentrare sau de atenție?
5. Și-a exprimat ideea potrivit căreia s-a născut pe Pământ cu o misiune extrem de importantă (chiar dacă nu știe ce fel de misiune)?
6. Vorbește despre culorile și luminile care îi inconjoară pe oameni?
7. Ați observat la copilul dumneavoastră sentimentul furiei, atunci când se discută despre problemele legale, cum ar fi poluarea mediului, sărăcia și foametea, corupția guvernelor sau războaiele?
8. Copilul dumneavoastră știe exact ce trebuie să facă atunci când vine vorba despre activități ce se desfășoară acasă sau la școală?
9. Are dificultăți de acceptare a ideii de autoritate absolută?
10. Se diferențiază de ceilalți copii printr-un puternic sentiment al importanței sale, un sentiment că "merită să fie aici"?
11. A menționat vreodată, măcar în treacăt, despre un eveniment care nu se petrecuse, că urmează să se întample?
Dacă ați răspuns cu "da" la cel puțin cinci întrebari din test, atunci posibilitatea ca pruncul dumneavoastră să fie considerat un copil al noului Pământ este foarte ridicată.

In religiile și culturile tuturor popoarelor există profeția despre sfârsitul lumii. Dar oare acest final va însemna dispariția completă a rasei umane sau poate doar omul contemporan va fi înlocuit cu "omul nou"? Mulți savanți de renume mondial recunosc faptul că pe Pământ apare o nouă rasă umană. Acest om al viitorului va deține capacități extraordinare ale creierului, va fi capabil să anticipeze viitorul, va avea puterea de a tămadui orice boala și va putea călători în patru dimensiuni. Asemenea oameni se nasc deja pe Pământ. Ei sunt copiii noului Pământ.


Sursa: http://www.formula-as.ro/2013/1073/enigme-16/copiii-indigo-o-noua-rasa-umana-16522

duminică, 8 martie 2015

Maestrul copil de la Șinca Veche

Era o sâmbătă de vară târzie când, plictisiți de tonurile gri ale capitalei, am decis să respirăm verdele crud al muntelui. Așa că am purces pe cărările șerpuite ale Transfăgărășanului, am salutat lumea de pe acoperișul ei, am vizitat măreața cetate a Făgărașului și am luat decizia să înnoptăm în Bran. Se însera deja, iar gps-ul se încăpățâna să ne conducă prin Șinca Veche, deși erau și alte drumuri mai accesibile. Cu toate că primele semne de oboseală puseseră stăpânire pe noi, am decis că nu putem trece pe lângă grotă, denumită sugestiv Templul Ursitelor, fără să o vizităm.

Am mers de nenumărate ori la Șinca Veche, dar locul ne primește, parcă de fiecare dată, altfel. O altă energie, alte lecții, alte povești de depănat. Cu burtica din dotare am urcat anevoios drumul ce șerpuiește spre intrarea în grotă, dar pârâul din curtea așezământului m-a răcorit, ca întotdeauna și mi-a dat putere. În templu multă lume, ca de fiecare dată, oameni bolnavi, veniți să se roage pentru sănătate, grupuri de tineri care rosteau mantre, tinându-se de mâini, femei care se rugau în tăcere lângă zidurile reci. Pentru cine nu știe, Templul Ursitelor sau Mănăstirea Săpată în Piatră de la Șinca Veche are o vechime de aproximativ 7000 de ani, fiind folosită atât de vechii daci pentru ritualuri puțin știute, dar și de primii călugări care au slujit pe aceste meleaguri. Locul este controversat, fiind considerat de mulți drept loc de împlinire a dorințelor, dar și unul de manifestare a unor fenomene așa zis paranormale. Prin turnul interior, pe unde se strecoară lumina zilei, se spune ca pătrund energii puternice și că dedesubt, în pământ, există un tunel de comunicare cu Cetatea Râșnovului. Simboluri străvechi scrijelite pe pereți, cum ar fi cel Yin-Yang, clepsidra, Steaua lui David, dau de gândit arheologilor și istoricilor. La Șinca nu știi niciodată la ce să te aștepți. Poți avea viziuni sau vise premonitorii, poți auzi corul de călugari din alte lumi, poți fotografia sfere multicolore ascunse vederii, sau poți comunica cu alte civilizații pentru că mulți cunosc acest loc drept "aeroport intergalactic''. Chiar dacă am experimentat foarte multe lucruri înălțătoare sub cupola străvechiului templu, știu că trăirile diferă, de aceea sfătuiesc pe fiecare să își trăiască propria experiență, vizitând acest loc plin de mister. Nu evitați nici trovanții aflați în curtea lăcașului, pe drumul ce duce spre mănăstirea cea nouă, ce poartă hramul Sfântului Nectarie. Emit la fel de multă energie și mister, precum grota săpată în piatră.



Dar revenind la povestea noastră, așa obosită și îngreunată de burtica cea de 7 luni, am pătruns în grotă. Mintea bat-o vina a luat-o razna la vederea unui grup de 4 persoane, care polemizau pe tema bisericii, a credinței și religiei. M-am gândit că nu e locul potrivit pentru astfel de discuții și am înaintat iritată spre primul altar săpat în piatră. Doua femei îndesau grăbite bilețele cu dorințe în firidele din jurul altarului și mângaiau, destoinice, pereții. Un maestru radiestezist le măsura discipolilor numărul entităților de lumină primite în urma vizitei și le dădea sfaturi de bună conduită spirituală. Și, pentru că doar el merita (că deh, nu oricine poartă titulatura de maestru), a trecut de sfoara care oprește accesul vizitatorilor în altar și a atins, pios, Steaua lui David, în timp ce discipolii îl priveau cu admirație. Începusem să regret decizia de a veni aici când, deodată, privirea îmi căzu asupra unei fetițe, nu cu mult mai mare de un anișor, care se juca de zor în praful roșiatic al grotei. Am gândit atunci: "Iată adevăratul maestru!", moment în care, pura ființă a ridicat privirea și mi-a zâmbit atotștiutor. A fost momentul în care n-am mai auzit zumzetul minții, clipa în care am conștientizat capcana ego-ului și momentul reconectării în pace și echilibru cu Sinele Înalt. I-am privit pe ceilalți cu nemăsurată iubire și acceptare, le-am mulțumit în tăcere pentru rolul lor, pentru că împărțim același Drum, indiferent de cărarea pe care am ales să pășim.

Am mulțumit și micului maestru pentru minunata lecție și am lăsat energiile locului să mă cuprindă. Pace, lumină, expansiune, renaștere...