marți, 24 martie 2015

Debutul vieții psihice și gândurile emise în timpul sarcinii


Deși literatura de specialitate prezintă momentul nașterii ca debut al vieții psihice, știm cu toții că viața intrauterină este perioada cu cea mai intensă dezvoltare a ființei umane. Embrionul se dezvoltă foarte repede, chiar din primele zile, volumul său crescând de până la 8000 de ori.

Practic, vorbim de ființa umană încă de la producerea concepției prin fecundație.

S-a constatat, în cadrul diverselor cercetări științifice, că la aproximativ 24 de săptămâni de sarcină, apar primele reacții vocale ale fătului (țipete slabe), iar la 32 de săptămâni au loc primele manifestări cu caracter comunicativ. Fătul "ascultă" atunci când mama îi vorbește afectuos, țipă, se agită atunci când simte o atmosferă tensionată sau schimbări bruște de temperatură. Prin urmare, viața psihică debutează și se dezvoltă pe tot parcursul perioadei intrauterine, fiind influențată de factorii de mediu pozitivi sau negativi cu care se confruntă mama.

De aceea, pe lângă preocupările obișnuite ale oricărei femei în timpul sarcinii, aceasta trebuie să țină cont, în primul rând, de faptul că în interiorul ei se dezvoltă o ființă umană, care are nevoie de atenție, condiții favorabile și afecțiune. Cuvintele, tonalitatea vocii, toate au o importanță vitală. Fătul simte dacă părinții săi se ceartă, dacă nu este dorit, dacă mama trăiește într-o atmosferă tensionată. Toate acestea au un impact major pe linia dinamicii dezvoltării sale. Prin urmare, vorbiți-i de câte ori aveți ocazia, pentru a-l ajuta să simtă afecțiunea voastră, evitați conflictele cu cei din jur și mediile stresante, ascultați muzică relaxantă, ieșiți în natură... Toate acestea vor contribui din plin la dezvoltarea armonioasă a copilului vostru.

Gândurile, cuvintele și faptele noastre influențează fătul

Fiți foarte atente la gândurile pe care le emiteți în timpul sarcinii, deoarece ele acționează întotdeauna ca un bumerang, tot ce emitem mental sau verbal se întoarce asupra noastră înzecit. Vibrația pe care o transmitem printr-un singur cuvânt, faptă sau gând, se reflectă ca într-o oglindă și se întoarce către noi de zeci de ori mai puternică. Abia atunci când înțelegem pe deplin acest efect de recul al acțiunilor noastre, vom înțelege cât de importantă este liniștea interioară. Atunci când conștientizăm că totul e vibrație, cuvintele, gândurile, faptele, vom învăța să ne "jucăm" cu energiile emise , le putem amplifica, pentru a crea energie pozitivă în casă, în locurile pe care le frecventăm și, mai ales, în noi înșine. Astfel, puiul de om va fi inundat de lumină pură și se va dezvolta armonios, atât fizic, cât și psihic.  

Energia gestațională

Fiind una din cele mai pure forme de energie, energia gestațională îi atrage ca un magnet pe cei din jur care, mai mult sau mai puțin conștient, încearcă să se conecteze la ea. Și cea mai simplă formă este gestul atât de comun de a atinge burtica gravidei. Pentru a evita orice formă de vampirism energetic, nu permiteți nimănui, în afară de tatăl copilului, să vă atingă burtica și încercați să nu empatizați cu cei care vă obosesc. Este în regulă să reacționați prin respingere, atunci când simțiți orice încărcătură negativă la cel cu care stați de vorbă.



Sfaturile celor din jur

Atunci când dai celor din jur vestea că ești însărcinată, foarte multe mămici cu experiență "îți vor sări în ajutor" cu sfaturi. Chiar dacă ele sunt bine intenționate, vei vedea cât de mult se pune accentul pe aspecte și experiențe negative, cât de rău le-a fost, cum au pierdut sarcini anterioare sau ce probleme au avut la naștere. Fiecare sarcina e unică, chiar și în cazul aceleiași femei, iar toate aceste povești înfricoșătoare nu fac decât să vă afecteze pe voi și implicit, bebelușul.

...și totul va fi bine

Fiți mereu pozitive și optimiste, chiar și atunci când apar probleme, pentru că veți primi înapoi ceea ce emiteți. Universul funcționează matematic, chiar și atunci când nu credeți în asta. Când fricile și anxietatea își fac loc în mintea voastră, respirați adânc și lăsați-le să plece, asemenea norilor întunecați după furtună. Încercați să vă conectați zilnic cu bebelușul, vorbindu-i, cântându-i și mângâindu-l, încă din timpul sarcinii. El va simți asta, iar ce veți primi înapoi, nu se poate exprima în cuvinte :).

marți, 17 martie 2015

Plânsul bebelușilor - între mit și adevăr

Plânsul bebelușului este o sursă de îngrijorare, care se poate transforma chiar în disperare, atunci când părinții sunt lipsiți de experiență. Tendința generală este de a asculta sfaturile celor din jur, bunici, prietene, mămicile din parc sau tot felul de rude, "cu mai multă experiență". Primul sfat pe care îl veți primi este cel legat de colici și vi se vor recomanda tot felul de siropele sau ceaiuri minune. Când acestea nu au efect, veți fi trimiși la un control amănunțit, la pediatru sau chiar neurolog. Poate că ați încercat suzeta, legănatul energic, distragerea atenției cu jucării, calmante prescrise de medic sau chiar ați lăsat bebelușul să plângă singur, crezând că nu se mai poate face nimic. Părinții cedează ușor, deoarece sunt prea obosiți, nu au încredere în ei înșiși, iar stresul primelor luni după naștere își spune cuvântul. Timpul pentru a se informa este insuficient și chiar dacă o fac, au rareori putere să meargă contra "vântului" și să aleagă ce consideră că este mai bun pentru bebelușul lor. 

O problemă majoră a culturii noastre, dar și a multiplelor curente în parenting, o constituie faptul că plânsul și crizele de furie sunt considerate a fi comportamente nocive, asociate deseori cu răsfățul și atașamentul dus la extrem. Recomandările de a lăsa copilul să plângă în pătuț pentru a nu se atașa sau pentru a nu deveni răsfățat sunt nu numai greșite, dar pot trasa traume emoționale puternice, care se vor manifesta pe tot parcursul vieții. Termenul de "răsfăț" nu se aplică în cazul bebelușilor. Este imposibil să vorbim de prea multă dragoste, atenție sau apropiere fizică. Rolul părinților este de a încerca să satisfacă pe deplin nevoile nou născutului, în cel mai scurt timp și în cel mai potrivit mod cu putință.

Cel mai important motiv pentru care bebelușii plâng este comunicarea unei nevoi sau a unui disconfort. Mulți cercetători au demonstrat că există conexiuni între diverse sunete și nevoia pe care încearcă să o exprime și chiar s-a ajuns la interpretarea limbajului comun al bebelușilor. Cert este că, în scurt timp, veți învăța singuri ce încearcă să vă comunice nou născutul, printr-un anumit tip de plâns. Până atunci, verificați, pe rând, dacă îi este foame, dacă trebuie schimbat, dacă îi este prea frig sau prea cald sau dacă se plictisește și simte nevoia de interacțiune umană.

Psihologul elvețian Aletha Solter, ne învață că mulți bebeluși continuă să plângă și după ce toate aceste nevoi i-au fost satisfăcute, chiar și atunci când sunt purtați în brațe, iar acest fenomen a fost numit "colici" sau "plâns de iritare" și atinge apogeul la aproximativ 6 săptămâni după naștere. Studiile recente au arătat că majoritatea copiilor cu "colici" nu au nicio problemă de digestie. Ființe extrem de vulnerabile, bebelușii plâng atunci când există o atmosferă stresantă în familie. Pe măsură ce încep să exploreze lumea, devin sensibili la spaime și suprastimulare. Studiile arată că bebelușii care au avut o naștere traumatizantă sau ale căror mame au avut un nivel crescut al stresului pe perioada sarcinii, plâng mai mult decât aceia care nu au experimentat astfel de evenimente. Din fericire, bebelușii vin pe lume cu așa numitul "kit de reparare", care îi ajută să depășească efectele stresului prin mecanismul natural de vindecare, numit plâns. În momente precum cele descrise mai sus, plânsul nu este o suferință, ci tocmai procesul eliberării de suferință.



Ce putem face atunci când bebelușul plânge?

  • Înainte de toate, verificați existența nevoilor imediate și a stărilor de disconfort, precum foamea, temperatura sau scutecul plin. Puteți încerca să-i vorbiți, să-i oferiți o jucărie care produce zgomot, însă, dacă observați semne de iritare, opriți-vă imediat, deoarece poate fi deja suprastimulat și nu veți face decât să-l obosiți și mai mult.
  • Atunci când plânge de ore bune și somnul se lasă așteptat, puteți apela la o metodă blândă de liniștire, care imită sunetele auzite în perioada intrauterina, sau celebrul "white noise". Unii copii se liniștesc instant la auzul aspiratorului, mașinii de spălat sau al uscătorului de păr. Pentru a nu folosi toate instrumentele din dotare, există o multitudine de astfel de aplicații pe smartphone sau pc. Iată un exemplu aici.
  • Muzica de relaxare sau cea în care sunt prezente sunete din natură (ploaie, zgomotul oceanului, sunetele emise de delfini) induc o stare de calm, atât mamei, cât și bebelușului.
  • Deși am testat toate metodele de mai sus, preferata noastră rămâne muzica divină de harpă a lui Erik Berglund, pe care fetița mea adoarme de fiecare dată, iar eu obțin o stare de calm și relaxare în câteva minute.
  • Uleiul esențial de lavandă și fenicul, adăugat în cădița de baie, în lampa de aromaterapie sau umidificator, ajută enorm.
  • Masajul pe burtică, în sensul acelor de ceasornic, cu ulei de măsline sau migdale, în care ați adăugat câteva picături de ulei esențial de fenicul, dar și pernuța cu sâmburi de cireșe, încălzită pe calorifer sau în cuptorul cu microunde, ajută la destinderea bebelușului.
  • Purtați copilul într-un sistem ergonomic (sling, wrap, manduca etc). Este foarte eficient, deoarece ne lasă mâinile libere și permite coloanei să aibă o poziție corectă. Creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului țin de apropierea pe care acesta o are cu părinții săi. Cu cât va fi mai privat de apropierea fizică cu aceștia, cu atât va plânge mai mult, va fi mai agitat, va deprinde mai greu principalele achiziții și va avea un sistem imunitar slăbit. Mai multe despre purtarea bebelușului, aici si aici.
  • Alăptați la cerere și, pentru că au curs tone de cerneală despre importanța alăptării, vă las să descoperiți importanța acesteia pe site-urile de specialitate, precum acesta.
  • Bebelușii simt și cea mai mică stare emoțională negativă a părinților și a mamei în special. Am observat că atunci când eram extrem de obosită, stresată și mă concentram doar pe a o determina să adoarmă, fetița mea plângea și se agita și mai tare. Atunci când capitulam și continuam să o țin în brațe, fără să mai am alte așteptări, se liniștea ca prin farmec. Liniștea interioară a mamei, starea de calm, renunțarea la asteptări și emiterea stărilor de iubire necondiționată, sunt cele mai eficiente "calmante" pentru bebelușul tau. Știu că este dificil ca după nopți nedormite, epuizare fizică și miliarde de informații pe care trebuie să le acumulați, să dobândiți o stare deplină de calm, însă, cu exercițiu, este posibil. Respirația profundă, abdominală, muzica relaxantă, meditația ajută enorm. Amintiți-vă că, până la urmă, această perioadă durează foarte puțin și încercați să vă bucurați de ea, trăind în prezent și nu gândindu-vă că abia așteptați să crească, pentru a scăpa de toate problemele. Mai târziu vă veți gândi cu dor la primele luni din viața puiului vostru.
  • Și dacă bebelușul continuă să plângă după toate acestea, îmbrățișați-l cu toată dragostea de care suneți capabilă și permiteți-i să plângă în continuare. Lăsați procesul de vindecare să-și urmeze cursul. 

miercuri, 11 martie 2015

Copiii indigo, de cristal, stelari. O nouă categorie umană?

Am citit acest articol in Formula AS, în urmă cu ceva vreme și vreau să-l împărtășesc cu voi, deoarece este foarte relevant în descrierea aptitudinilor extraordinare ale noilor copii. L-am adaptat, pe alocuri, unele informații fiind insuficient înțelese la vremea respectivă.

***

S-au născut cu abilitatea de a vindeca prin puterea minții boli la care medicina modernă nu a găsit încă leacuri. Sunt capabili de a vedea viitorul limpede și cunosc trecutul omenirii și al Pământului, fără ca cineva să le fi vorbit vreodată despre asta. Sunt extraordinar de talentați, cu un IQ aproape de genialitate. Scriu, citesc, pictează, cântă din fragedă pruncie. Înteleg adevăruri pe care adulții nu reusesc să le deslușească, sunt capabili de a lua cele mai înțelepte decizii, judecă matur, cântărind atent fiecare situație. Ei știu că în această viață au o misiune crucială: aceea de a schimba lumea. Despre ei se spune ca sunt reprezentanții noii rase umane. Ei sunt copiii viitorului, copiii mileniului... copiii noului Pământ!

Fiul îngerilor

"Portalul pe care l-am văzut avea o formă circulară. Arăta ca o intrare monumentală, încadrată de o bordură din piatră, bogat împodobită. Știam că visez, dar totul părea aievea. Ușa rotundă s-a deschis și prin ea au apărut doi îngeri. <<Tu poți să îți salvezi tatăl>>, mi-au spus îngerii. <<Tu ai darul vindecării>>. <<Cum pot să fac asta?>>, i-am întrebat. <<Prin rugăciune>>. Și apoi m-au învățat totul, rugăciunea și întreg ritualul tămăduirii." Băiatul se închina evlavios în fața icoanei Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni și, cu voce gravă, începe să rostească cuvinte într-un grai necunoscut. Deși par de neînțeles, copilul sustine că acestea aparțin unei limbi străvechi, limba pe care o vorbesc și îngerii. 

Numele său este Igor Ionin, are 13 ani și a fost hărăzit cu un dar deosebit: acela al vindecării fără atingere, prin masaj energetic. Așa se face că zilnic, în locuința sa din Moscova, se perindă valuri de oameni care îi solicită ajutorul. Iar Igor, "fiul îngerilor", așa cum este numit, se străduieste din răsputeri să îi ajute pe toți. Nu primește bani, nutrind convingerea că, dacă ar primi, puterile tămăduitoare i-ar dispărea pentru totdeauna.

Se pare că abilitățile sale terapeutice au început să se manifeste înainte de a se fi născut. Tatiana Andreevna, mama lui Igor, suferea de ulcer duodenal. La scurt timp după ce a rămas însărcinată cu Igor, a început să se simtă mai bine și, în luna a cincea a sarcinii, spre uluirea medicilor, leziunile profunde de la nivelul mucoasei duodenului erau complet vindecate. Au trecut luni, apoi ani și simptomele nu s-au mai manifestat, cu toate că, în celelalte cazuri, boala are o evoluție recurentă. Tatiana a mulțumit Cerului, fiind convinsă că vindecarea ei a venit printr-o minune a Preabunului Dumnezeu, însă nu s-a gândit nici o clipă că binefăcătorul ei era tocmai pruncul pe care-l purta în pântece.

"Am realizat că Igor este un copil cu totul special, de îndată ce s-a născut. Chiar din primele clipe de la venirea pe lume, a început să-și rotească capul, de parcă urmărea cu privirea tot ce se întâmplă în jurul său", povestește Maria Panova, medic obstetrician al maternității din Serpuhov, acolo unde Igor a văzut lumina zilei. "Când avea două luni, l-am auzit cu urechile mele cum a rostit, clar, cuvântul <<tata>>. Și nu o dată, ci de mai multe ori. Este cunoscut faptul că fătul este capabil să asimileze informații încă din timpul vieții intrauterine. Dacă mama se ocupă intens de el, citindu-i, vorbindu-i, ca și cum acesta deja ar fi născut, atunci copilul va fi foarte talentat. Se spune că acum, pe Pământ, viața este într-un proces complex de transformări. Omul, ca parte a naturii, este obligat să se adapteze acestor noi condiții. Tocmai de aceea, în lume au început să se nască tot mai des copii cu puteri neobișnuite, paranormale. Sunt copiii viitorului, copii care la începutul anilor '90 erau numiți <<copiii indigo>>. Eu sunt convinsă că Igor Ionin este un astfel de copil."

Probabil că, nu întâmplător, primul cuvânt rostit de Igor a fost "tata". Oleg Ionin, tatăl lui Igor, suferea de ani de zile de o maladie gravă: tuberculoză osteoarticulară, o boală ce poate duce la invaliditate. Când băiețelul avea 9 ani, boala tatălui său s-a agravat atât de mult, încât căzuse la pat și, mai bine de un an de zile, a rămas aproape imobilizat, neputând să se mai ridice, nicidecum să se deplaseze. Chiar dacă unica soluție era intervenția chirurgicală, nimeni nu-i putea garanta bolnavului că va scăpa cu viață. Operația s-a încheiat cu succes dar brusc, după câteva zile, Oleg a intrat în comă. Medicii i-au anunțat imediat familia, afirmând că șansele de supraviețuire sunt aproape nule. 
"Pe parcursul intervenției chirurgicale, am fost absolut convins că tata nu va muri", povestea mai târziu Igor. "Parcă cineva de Sus îmi dădea putere și încredere. Însă când am aflat că a intrat în comă, starea mea sufletească s-a schimbat. Am plâns ore în șir, până la epuizare, nevenindu-mi a crede. Mă simțeam ca și cum aș fi fost înșelat și abandonat. Într-un târziu, am adormit. Către dimineață am avut un vis. Mă aflam într-un loc minunat, un loc în care mă simțeam în deplină pace, împăcare și siguranță. Frica și durerea dispărusera. Deodata, am văzut o ușă circulară, frumos împodobită. M-am dus către ea și, deschizând-o, am întâlnit doi îngeri cu aripi albe. M-au mângâiat pe creștet cu o dragoste pe care nu am simțit-o nici măcar din partea mamei mele. Ei m-au învățat ce să fac pentru a-l salva pe tata."
Trezindu-se din somn, fără să stea nicio clipă pe gânduri, Igor a urmat întru totul sfaturile îngerilor. A luat fotografia tatălui său și icoana Sfântului Nicolae, a așezat în fața lor o cruce, a aprins o lumânare și... a început să se roage. Rostea iar și iar aceleași cuvinte pe care îngerii i le spuseseră, fără pic de șovăiala, parcă simțind cum fiecare celulă din trupul vlăguit al tatălui se reaprinde, se vindecă. Către seară, mama sa a intrat în fugă în camera din care Igor nu se clintise. Oleg ieșise din coma și se simțea bine. 

Cum s-a înfăptuit minunea tămăduirii lui Oleg, niciun savant nu poate explica. Familia și apropiații lui sunt convinși că Igor, "fiul îngerilor", este cel care a reușit să-și vindece tatăl. "Îngerii m-au învățat cum să folosesc darul ce stătea ferecat în mine. De atunci am început să văd aura fiecărui om și, în funcție de culoarea și consistența ei, îmi dau seama de afecțiunea fiecăruia. Prin pasele energetice pe care le exercit asupra suferindului, preiau asupra mea boala pe care o alung apoi, spălându-mi trupul cu apă sfințită".

Culoarea viitorului

Capacitățile deosebite ale lui Igor Ionin au fost atent studiate de mai mulți savanți din Rusia, medici, psihologi, fizicieni, specialiști în parapsihologie, inclusiv de Galina Baghirova, expert în psihologia copilului, cea care de ani de zile studia fenomenul copiilor indigo. Ea a lansat în Rusia campania de educare și constientizare a părinților "Copilul meu are un al șaselea simț". Prin intermediul cursurilor, conferințelor și show-urilor televizate, Baghirova îi invită pe parinții copiilor cu abilități extrasenzoriale să își împărtășească experiențele, încercând astfel să sensibilizeze opinia publică în legatură cu faptul că acești copii nu sunt niște "ciudățenii", ci reprezentanții noii rase umane. 

Renumita specialistă în parapsihologie a pus bazele unei școli speciale în Moscova, unde astfel de copii învată cum să-și descopere și înțeleagă puterile cu care au fost înzestrați, să le dezvolte și să le valorifice. Aici sunt înscriși zeci de copii cu diferite abilități, unii prevăd viitorul, alții comunică cu spiritele, alții sunt capabili să pună diagnosticul unei afecțiuni prin simpla atingere. Igor Ionin este unul din cei mai activi cursanți ai săi. In cadrul școlii se țin și diferite conferințe demonstrative, prin intermediul cărora, Galina Baghirova, încearcă să dovedească publicului că înzestrările acestor copii sunt cât se poate de reale. La un astfel de experiment au luat parte 5 copii.

Experimentul "al șaselea simț"

Subiect 1 - Nikita Sivan. Vârsta: 10 ani. Abilități: își poate dirija cu ușurință energiile, poate găsi, cu ajutorul minții, obiecte pierdute. Poate citi informațiile financiare confidențiale de pe un card bancar, doar printr-o simplă atingere. 
Subiect 2 - Elizaveta Ciumakova. Vârsta: 10 ani. Abilități: Prin simpla atingere a unui obiect, poate spune cui aparține și ce fel de persoană este posesorul.
Subiect 3 - Litvinenko Mihail. Vârsta: 14 ani. Abilități: Clarviziune. Poate "citi" cu mâinile, legat la ochi. Prevede acțiunile viitoare, de exemplu cine va veni acasă sau cine va telefona.
Subiect 4 - Ana Ivanova. Vârsta: 15 ani. Abilități: Clarviziune. Este capabilă să vorbească despre viața unei persoane doar prin atingerea acesteia sau printr-o discuție telefonică. Citește gândurile.
Subiect 5 - Galia Taganova. Vârsta: 11 ani. Abilități: Vede spiritele oamenilor morți și comunică cu ele.

Experimentul s-a desfășurat astfel: Galina Baghirova a invitat pe rând copiii într-o cameră goală și i-a rugat să se așeze pe scaun. Au fost legați la ochi, în timp ce pe peretele din spatele copilului se proiectau diferite imagini. Toți copiii au reușit să-și activeze "ecranul interior", al treilea ochi și au descris exact imaginile care se derulau în spatele lor. Baghirova susține că toți copiii născuți în ultimul deceniu au aceste abilități, însă puțini reușesc să le activeze.

Este copilul dumneavoastră un copil indigo, de cristal sau stelar?

Specialiști precum Galina Baghirova încearcă să atragă atenția opiniei publice asupra faptului că acești copii se nasc în număr din ce în ce mai mare și că ei trebuie educați în școli speciale, acolo unde își pot exersa abilitățile. "Ei reprezintă viitorul omenirii, de aceea trebuie să le acordăm o atenție deosebită", afirmă Baghirova. Sunt mulți părinți care se întreabă cum își pot da seama dacă au un copil special. Iată testul pe care psihologul rus îl propune parintilor, pentru a verifica acest lucru:

1. Are copilul dumneavoastră o sensibilitate excepțională, aflată la granița cu supranaturalul?
2. Se simte mai bine când este singur, în natură sau în prezența animalelor?
3. Deține capacitatea uluitoare de a detecta, cu exactitate, o minciună? Știe când cineva minte?
4. Are sau a avut tulburări de concentrare sau de atenție?
5. Și-a exprimat ideea potrivit căreia s-a născut pe Pământ cu o misiune extrem de importantă (chiar dacă nu știe ce fel de misiune)?
6. Vorbește despre culorile și luminile care îi inconjoară pe oameni?
7. Ați observat la copilul dumneavoastră sentimentul furiei, atunci când se discută despre problemele legale, cum ar fi poluarea mediului, sărăcia și foametea, corupția guvernelor sau războaiele?
8. Copilul dumneavoastră știe exact ce trebuie să facă atunci când vine vorba despre activități ce se desfășoară acasă sau la școală?
9. Are dificultăți de acceptare a ideii de autoritate absolută?
10. Se diferențiază de ceilalți copii printr-un puternic sentiment al importanței sale, un sentiment că "merită să fie aici"?
11. A menționat vreodată, măcar în treacăt, despre un eveniment care nu se petrecuse, că urmează să se întample?
Dacă ați răspuns cu "da" la cel puțin cinci întrebari din test, atunci posibilitatea ca pruncul dumneavoastră să fie considerat un copil al noului Pământ este foarte ridicată.

In religiile și culturile tuturor popoarelor există profeția despre sfârsitul lumii. Dar oare acest final va însemna dispariția completă a rasei umane sau poate doar omul contemporan va fi înlocuit cu "omul nou"? Mulți savanți de renume mondial recunosc faptul că pe Pământ apare o nouă rasă umană. Acest om al viitorului va deține capacități extraordinare ale creierului, va fi capabil să anticipeze viitorul, va avea puterea de a tămadui orice boala și va putea călători în patru dimensiuni. Asemenea oameni se nasc deja pe Pământ. Ei sunt copiii noului Pământ.


Sursa: http://www.formula-as.ro/2013/1073/enigme-16/copiii-indigo-o-noua-rasa-umana-16522

duminică, 8 martie 2015

Maestrul copil de la Șinca Veche

Era o sâmbătă de vară târzie când, plictisiți de tonurile gri ale capitalei, am decis să respirăm verdele crud al muntelui. Așa că am purces pe cărările șerpuite ale Transfăgărășanului, am salutat lumea de pe acoperișul ei, am vizitat măreața cetate a Făgărașului și am luat decizia să înnoptăm în Bran. Se însera deja, iar gps-ul se încăpățâna să ne conducă prin Șinca Veche, deși erau și alte drumuri mai accesibile. Cu toate că primele semne de oboseală puseseră stăpânire pe noi, am decis că nu putem trece pe lângă grotă, denumită sugestiv Templul Ursitelor, fără să o vizităm.

Am mers de nenumărate ori la Șinca Veche, dar locul ne primește, parcă de fiecare dată, altfel. O altă energie, alte lecții, alte povești de depănat. Cu burtica din dotare am urcat anevoios drumul ce șerpuiește spre intrarea în grotă, dar pârâul din curtea așezământului m-a răcorit, ca întotdeauna și mi-a dat putere. În templu multă lume, ca de fiecare dată, oameni bolnavi, veniți să se roage pentru sănătate, grupuri de tineri care rosteau mantre, tinându-se de mâini, femei care se rugau în tăcere lângă zidurile reci. Pentru cine nu știe, Templul Ursitelor sau Mănăstirea Săpată în Piatră de la Șinca Veche are o vechime de aproximativ 7000 de ani, fiind folosită atât de vechii daci pentru ritualuri puțin știute, dar și de primii călugări care au slujit pe aceste meleaguri. Locul este controversat, fiind considerat de mulți drept loc de împlinire a dorințelor, dar și unul de manifestare a unor fenomene așa zis paranormale. Prin turnul interior, pe unde se strecoară lumina zilei, se spune ca pătrund energii puternice și că dedesubt, în pământ, există un tunel de comunicare cu Cetatea Râșnovului. Simboluri străvechi scrijelite pe pereți, cum ar fi cel Yin-Yang, clepsidra, Steaua lui David, dau de gândit arheologilor și istoricilor. La Șinca nu știi niciodată la ce să te aștepți. Poți avea viziuni sau vise premonitorii, poți auzi corul de călugari din alte lumi, poți fotografia sfere multicolore ascunse vederii, sau poți comunica cu alte civilizații pentru că mulți cunosc acest loc drept "aeroport intergalactic''. Chiar dacă am experimentat foarte multe lucruri înălțătoare sub cupola străvechiului templu, știu că trăirile diferă, de aceea sfătuiesc pe fiecare să își trăiască propria experiență, vizitând acest loc plin de mister. Nu evitați nici trovanții aflați în curtea lăcașului, pe drumul ce duce spre mănăstirea cea nouă, ce poartă hramul Sfântului Nectarie. Emit la fel de multă energie și mister, precum grota săpată în piatră.



Dar revenind la povestea noastră, așa obosită și îngreunată de burtica cea de 7 luni, am pătruns în grotă. Mintea bat-o vina a luat-o razna la vederea unui grup de 4 persoane, care polemizau pe tema bisericii, a credinței și religiei. M-am gândit că nu e locul potrivit pentru astfel de discuții și am înaintat iritată spre primul altar săpat în piatră. Doua femei îndesau grăbite bilețele cu dorințe în firidele din jurul altarului și mângaiau, destoinice, pereții. Un maestru radiestezist le măsura discipolilor numărul entităților de lumină primite în urma vizitei și le dădea sfaturi de bună conduită spirituală. Și, pentru că doar el merita (că deh, nu oricine poartă titulatura de maestru), a trecut de sfoara care oprește accesul vizitatorilor în altar și a atins, pios, Steaua lui David, în timp ce discipolii îl priveau cu admirație. Începusem să regret decizia de a veni aici când, deodată, privirea îmi căzu asupra unei fetițe, nu cu mult mai mare de un anișor, care se juca de zor în praful roșiatic al grotei. Am gândit atunci: "Iată adevăratul maestru!", moment în care, pura ființă a ridicat privirea și mi-a zâmbit atotștiutor. A fost momentul în care n-am mai auzit zumzetul minții, clipa în care am conștientizat capcana ego-ului și momentul reconectării în pace și echilibru cu Sinele Înalt. I-am privit pe ceilalți cu nemăsurată iubire și acceptare, le-am mulțumit în tăcere pentru rolul lor, pentru că împărțim același Drum, indiferent de cărarea pe care am ales să pășim.

Am mulțumit și micului maestru pentru minunata lecție și am lăsat energiile locului să mă cuprindă. Pace, lumină, expansiune, renaștere...