Dezvoltarea emisferei drepte în primii ani de viață - Metoda Shichida

"Este despre a dezvolta sensibilitatea, imaginația și creativitatea copiilor, dincolo de a ne concentra doar pe achizițiile academice. Principiile sale educaționale se bazează pe simțul unității, cooperării și iubirii."

Profesorul Makoto Shichida

***

Am început să cercetez metoda Shichida în urmă cu aproape jumătate de an și, deși materialele în limba engleză sunt foarte puține, iar cele în română aproape inexistente, voi încerca să sintetizez mai jos principalele teorii și metode de lucru ale acestei abordări educaționale. Așadar, considerați-o ca pe un start, având în vedere că nu voi putea cuprinde toate aspectele în cadrul acestei postări.

Metoda este una de învățare timpurie, înființată de profesorul Makoto Shichida în Japonia și cu recomandări extraordinare din partea părinților care au testat-o. Deși dificil de explicat și cuprins fără a urma un curs de specializare în acest domeniu, pot spune că nu este doar un program de enrichment, ci o întreagă filosofie de viață. Este o artă în creșterea conștientă a copilului și este coordonată de către părinți. În școlile Shichida din Japonia, părinții urmează cursurile alături de copii, urmând să continue activitățile acasă, în primii ani de viață. Metoda nu cuprinde niciun fel de informație sau tip de cunoștințe care sunt predate copiilor și, dacă este executată cu acuratețe, cultivă virtuți deosebite în copil, precum bunătatea, grija față de alții, spiritul cooperării și sinceritatea.

Profesorul Shichida susține că este important să-i arătăm copilului iubirea noastră pentru a-i deschide mintea. "În mod normal, copiii nu sunt capabili să-și folosească abilitățile lor înnăscute din cauza imaginii negative pe care o au despre ei înșiși. Ei au acest gând inconștient că îi fac pe părinții lor să sufere din cauza notelor lor proaste, bolilor sau handicapurilor. Dacă ei reușesc să scape de astfel de gânduri negative și să fie conștienți de propriile lor capacități înnăscute, copiii vor începe să-și utilizeze abilitățile. La scurt timp, ei se vor transforma într-un mod uimitor. Atunci când un părinte poate transmite pe deplin dragostea lui și vindecă cicatricea din mintea copilului, copilul va începe să se schimbe rapid".

Frica și criticismul blochează capacitățile creative ale creierului și sunt, prin urmare, dușmanul numărul unu al geniului. Dragostea și încurajarea asigură un mediu sigur care permite curgerea fluxului de idei. Mintea funcționează cel mai bine atunci când este relaxată, când nu se află sub presiune. 

Cine este Makoto Shichida?

Pionier în dezvoltarea unuia dintre cele mai cunoscute programe de învățare accelerată, profesorul Makoto Shichida se bucură de un prestigiu deosebit în Japonia unde, de peste 40 de ani, implementează această metodă unică de predare în peste 400 de centre de învățare pentru copii. A scris peste 100 de cărți, este membru al Academiei Internaționale de Educație, deține două doctorate, în Educație și Psihologie, precum și numeroase premii acordate de instituții de prestigiu din lume pentru contribuția sa în cercetările legate de dezvoltarea creierului și educație. A fost distins cu cel mai înalt premiu pentru merite deosebite de către Consiliul Mondial de Știință în 1997 și cu Premiul Mondial pentru Pace în 1998. În 2003, a primit marele premiu acordat de Academia suedeză pentru Sănătate și Științe medicale și meritul Ninomiya Higashi Ku pentru inventică.

Cursurile sale aduc în atenție importanța conexiunii părinte - copil și cum impactează aceasta calitatea dezvoltării cerebrale. Shichida susține că toți copiii se nasc cu abilități înalte, unice, care se pot dezvolta cu ușurință cu îndrumarea corespunzătoare. 

Metoda Shichida

Abordarea susține dezvoltarea unui copil înalt funcțional, subliniind importanța formării atât a caracterului, cât și a abilităților de învățare, ca un concept unitar în creșterea și educația copiilor. Scopul educației nu este acela de a preda cunoștințe și abilități, ci de a crea un copil echilibrat, cu abilități uriașe, creativitate bogată și capacitatea de a folosi o poporție foarte mare a creierului. Acestea pot fi realizate numai în condiții lipsite de stres și printr-o relație propice între părinte și copil. Concentrarea pe educația creierului ca un întreg are ca scop trezirea în copil a visului de a aduce un maximum de potențial lumii în care trăiește. 

Viteză mare și memorie de înaltă capacitate

Într-una dintre cărțile sale, profesorul Shichida menționează că emisfera dreaptă deține un mecanism de mare viteză și memorie de înaltă capacitate. Emisfera stângă traduce datele primite din lumea exterioară în limbaj, activitate consumatoare de timp, ce necesită procesare secvențială, în vreme ce emisfera dreaptă procesează informația într-un ritm alert, sub formă de imagini (memorie fotografică). De asemenea, potrivit lui Shichida, emisfera stângă renunță în permanență la vechile informații pentru a face loc altora noi, pe când memoria de emisferă dreaptă nu este ștearsă niciodată. 

Dezvoltarea potențialului cu metoda Shichida

De la 0 la 3 ani, emisfera dreaptă a creierului este dominantă. În această perioadă este important să-i oferim copilului tot ceea ce are el nevoie, pentru a-i stimula cele 5 simțuri în mod regulat. Copilul deține ceea ce Maria Montessori numea "minte absorbantă" și reține cu ușurință toate informațiile din lumea exterioară. 

Shichida menționează: "Acești copii ating puteri despre care noi nici nu știam că pot exista, comportându-se ca și cum acestea sunt perfect normale. Privindu-i cum memorează rapid cantități uriașe de informație, cum își amintesc cu precizie și înțeleg, cum prezic evenimente viitoare, cum își îmbunătățesc capacitățile atletice instantaneu, toate acestea servesc drept ghid pentru educația care va revoluționa abordările convenționale privind creșterea copiilor în secolul 21."

"Bebelușii sunt genii"

În cartea sa, "Bebelușii sunt genii", Shichida numește emisfera dreaptă a creierului, "creierul imagine", datorită căruia "vedem" atunci când vizualizăm, ne imaginăm sau visăm. Memoria fotografică permite accesul imediat la oricare informație stocată anterior. Persoanele cu memorie fotografică își pot aminti orice informație din orice carte pe care au citit-o sau pagină pe care au văzut-o. 

Se consideră că orice copil cu vârsta între 0 și 3 ani are mecanismele mentale ale unui geniu. Cel mai important aspect, încă de la naștere, este învățarea limbajului, în special a elementelor ce țin de vocabular. Astfel, prezentarea rapidă a informațiilor sub formă de imagine (flashcards) este un instrument foarte puternic, care va ajuta copilul să învețe cu rapiditate. 

Prezentarea informației într-un ritm lent și repetitiv exersează emisfera stângă, pe când informația rapidă, intermitentă, sub formă de imagine, activează și stimulează rapid funcțiile emisferei drepte. Condiția este aceea ca sesiunile de învățare să fie scurte, destinse, cu emoții pozitive, iar flashcard-urile să fie prezentate rapid. Materialele pot fi mereu noi și interesante, cu imagini diferite, cuvinte, fapte sau probleme.

Mai jos putem observa o serie de ecuații rezolvate de un copil de 2 ani și 8 luni, antrenat cu metoda Shichida:

Care este perioada critică pentru antrenarea emisferei drepte?

Utilizarea maximală a emisferei drepte are loc între 0 și 3 ani. Începând de la 4-6 ani, copilul începe să-și utilizeze mai mult emisfera stângă. În cazul în care creierul este bine hrănit, copilul va dezvolta o mare viziune despre învățare și poate rezolva orice probleme cu ușurință pentru tot restul vieții sale. Această capacitate de învățare va exista pe tot parcursul vieții și va fi foarte dificil de alterat. În concluzie, putem începe antrenarea emisferei drepte încă din primele luni de viață.

În Japonia, clasele Shichida se adresează copiilor începând cu vârsta de 6 luni și se concentrează pe dezvoltarea următoarelor abilități:

• Abilitatea de concentrare senzorială
• Abilitatea de memorie fotografică
• Abilitatea de calcul rapid (Computer-like calculation)
• Abilitățile muzicale
• Abilitatea de achiziție rapidă a mai multor limbi
• Abilitatea de comunicare în imagini

Cum să-ți creezi propriile flashcard-uri Shichida?

În primul rând, gândește-te la un subiect de interes pentru tine și pentru copilul tău. Apoi caută cât mai multe informații despre acest subiect și extrage cuvintele reprezentative. De exemplu, dacă vrei să îl înveți despe apă, cuvintele potrivite pot fi: apă, ocean, cascadă, lac, izvor, râu, gheață, ploaie, nor, furtună, inundație, ceață etc. Asociază fiecare cuvânt cu o imagine. Printează. taie, lipește sau plastifiază card-urile. 

• Ce mărime pot avea flashcard-urile?

Cele mai multe obiecte / imagini - A5 (1/2 din A4)
Punctele ordonate pentru învățarea matematicii, poezii, cântece, imagini cu mai multe detalii (ex. picturi celebre) - A4

• Ce tip de hârtie folosim?

De preferat carton gros, lucios pe partea ce conține imaginea. Se pot printa pe hârtie de scris si plastifia ulterior.

• Cum se utilizează flashcard-urile?

• Câte? Media este de 100 - 200 flashcard-uri pe zi, în mai multe reprize. Dar nu intrați în panică dacă nu reușiți să acoperiți acest număr în anumite zile. Important este exercițiul.
• Viteza? Arătăm copilului card-urile foarte rapid (1-3 pe secundă). Le putem arăta imaginea sau să rostim cuvântul în același timp.
• Cât de des? De 5 ori pe zi, câte 4-5 minute. Stimularea trebuie percepută ca joc și nu este necesar să obosească sau să se plictisească de-a lungul acestei activități. Este bine să ne lăsăm ghidați și de interesul și puterea de concentrare a copilului nostru. Oricât de ocupați ar fi părinții, un antrenament de 15-30 minute pe zi este suficient pentru antrenarea emisferei drepte. De reținut ar fi că, în clasele Shichida, profesorii petrec maximum 5 minute dintr-o oră cu utilizarea flashcard-urilor. 
• Rotirea card-urilor. Experții Shichida recomandă schimbarea / înlocuirea card-urilor o dată la una - două săptămâni și reînnoirea acestora cu 100 - 200 pe săptămână. Părinții "veterani" ai acestui domeniu susțin, totuși, că păstrează, de cele mai multe ori, același set de card-uri pentru mai multe săptămâni, dar compensează prezentându-le diferit și venind cu multe și variate jocuri, suplimentar. 

De unde putem descarca materiale Shichida?

Am identificat două site-uri cu materiale de calitate, dar sunt convinsă că, împreună, putem căuta și altele potrivite.

• mummyshomeschool
• figur8

Iată și un site de unde putem descărca materiale de tip powerpoint.

De asemenea, găsiți aici programul Shichida de 65 de zile pentru învățarea matematicii.

În clasele Shichida se folosesc doar flashcard-uri?

Shichida nu este o metodă de folosire a flashcard-urilor, așa cum se consideră deseori, ea este un sistem complex ce folosește diferite tipuri de activități și instrumente educaționale.

Există o multitudine de instrumente utilizate în clasele Shichida, încă de la cele mai fragede vârste, precum jocurile de memorie, citirea rapidă, jocuri de dezvoltare a intuiției, jocuri senzoriale sau muzicale. O mămică descrie aici prima lecție Shichida a fiului său, în care observăm varietatea de activități și succesiunea lor rapidă.

Exemple de activități pe care le putem desfășura în decursul unei zile, acasă sau la grădiniță, în cazul cadrelor didactice 

Cântecul de dimineață / prânz
Verificarea calendarului (zi, oră, perioadă din zi) și a vremii
Exerciții de relaxare și respirație
Jocuri senzoriale
Eye training
Jocuri de memorizare
Citire rapidă (voi detalia această tehnică într-o postare viitoare)
Flashcard-uri
Cântece cu acțiuni sau pe baza flashcard-urilor
Fișe Shichida sau de alt tip (cel mult 1-2 pe zi)
Activități Montessori sau de stimulare a emisferei stângi
Activități de art & craft

O primă concluzie

Unul din scopurile educației este de a dezvolta abilitățile înnăscute ale copilului și, pentru a realiza acest lucru, nu este necesar să înscriem copilul la diferite activități extracurriculare (dans, muzică, sport etc.) pentru a descoperi în timp ce îi place, ci focusul trebuie să fie pe dezvoltarea abilităților mentale, pe stimularea emisferei drepte a creierului, care va avea ca rezultat însăși descoperirea, creșterea și stimularea acestor capacități native.

Mi-aș dori să creăm și în România o comunitate puternică Shichida (dar nu numai), să discutăm despre metode moderne de educație, să învățăm împreună, să împărtășim experiențele și materiale, de aceea vă aștept cu drag ideile și sugestiile pe pagina de facebook sau pe e-mail.

Pentru că lumea de mâine depinde de copiii de astăzi.

Update!
A trecut aproape un an de când am lansat primul curs de Educație timpurie pentru copii (0 - 3 ani) și părinți, în cadrul căruia am utilizat metode moderne de stimulare a emisferelor cerebrale și tot de atunci experimentez aceste instrumente în cadrul a două grădinițe holistice din România. Am observat zeci de copii, de vârste și stiluri de învățare diferite în interacțiunea lor cu această metodă și pot afirma că abilitatea lor de memorare fotografică este extraordinară, reușind să recunoască pattern-uri în orice context, să dezvolte legături între concepte și să evalueze situații complexe cu maximum de eficiență și rapiditate. Cel mai mult m-a impresionat capacitatea lor de a-și folosi intuiția, simțurile de emisferă dreaptă, cu acuratețe sporită, atunci când au fost încurajați zilnic în acest sens. Am identificat metode de a lucra cu copii kinestezici, care au reușit să-și antreneze capacitatea de atenție pe sarcină într-un timp foarte scurt. Despre toate acestea voi scrie într-o postare viitoare. Pentru consultații private, lucru individual sau ateliere cu grupuri mici, vă aștept pe e-mail copiiinouluipamant@yahoo.com.

Educația holistică în primii ani de viață - Idei pentru părinți și educatori

Deși termenul pare unul pompos și greu de digerat pentru sistemul de învățământ actual, abordarea holistică a copilului, încă din primii ani de viață, reprezintă viitorul educației, prin dezvoltarea armonioasă și emanciparea personalității copilului, ca viitor adult responsabil pentru propria persoană, relațiile cu ceilalți și cu lumea care îl inconjoară. 

Ce reprezintă abordarea holistică?

Dezvoltarea holistică a copiilor se concentrează pe abordarea tuturor nevoilor acestora, din punct de vedere emoțional, fizic, intelectual, spiritual și al relațiilor cu ceilalți. Mai precis, în loc să privim copilul ca pe o sumă a părților, a-l hrăni exclusiv informațional (cum se întâmplă, de cele mai multe ori, în sistemele clasice de învățământ), această perspectivă îndeamnă părinții și profesorii să abordeze copilul ca pe un întreg, cu nevoi și talente specifice, să-l încurajeze să învețe implicând mediul înconjurător și să descopere oportunități de învățare prin căi diferite. Un educator holistic va oferi copilului oportunități de a se angaja în jocuri libere, va construi relații calde cu acesta și va pune accent pe dezvoltarea spirituală și culturală a copilului. El se va concentra întotdeauna pe aspectele unice ale copilului. 

Abordarea holistică a luat amploare în anii '60 - '70, a condus la apariția multor sisteme alternative în educație, precum Montessori și este din ce în ce mai actuală și prezentă în abordările educaționale moderne din întreaga lume, care au înlocuit învățarea pasivă, bazată pe memorizare cu metode explorative de învățare și educație.

Departamentul australian al Educației, Ocupării forțelor de muncă și Relațiilor de muncă (DEEWR) vine cu următorul comunicat în 2009: "Abordările holistice de predare și învățare recunosc conectivitatea minții, trupului și spiritului. Atunci când educatorii folosesc o abordare holistică, ei sunt atenți atât la bunăstarea fizică, personală, socială, emoțională și spirituală a copiilor, precum și la aspectele cognitive ale învățării. În timp ce educatorii pot planifica sau evalua cu accent pe un anumit rezultat sau componentă a învățării, ei văd învățarea copiilor ca integrate și interconectate. Ei recunosc legăturile dintre copii, familii și comunități, precum și importanța relațiilor reciproce și a parteneriatelor pentru învățare. O abordare integrată, holistică a predării și învățării, de asemenea, se concentrează pe legăturile cu lumea naturală. Educatorii dezvoltă capacitatea copiilor de a înțelege și respecta mediul natural și interdependența dintre oameni, plante, animale și pământ."

În ce sisteme alternative se regăsește abordarea holistică?

În ultimele decenii au apărut mai multe filosofii ale educației holistice. Montessori a propus un "mediu pregătit", care conține materiale specifice, pe care le folosesc copiii, în mod independent, învățând în ritmul lor propriu, răspunzând unei pregătiri specifice pentru stimulii senzoriali și intelectuali. Abordarea Waldorf se bazează pe înțelegerea intuitivă a nevoilor sufletești pentru fiecare nivel de dezvoltare în parte. Școlile Quaker sau educația neo-umanistă au adoptat meditația, perioadele de tăcere, yoga și alte practici de centrare și conectare. Alte abordări holistice, precum Reggio Emilia, pun mare accent pe auto-exprimarea artistică și implicarea creativității.

Cum putem implementa educația holistică?

Dacă analizăm holistic :) sistemele alternative cu abordare holistică, observăm că majoritatea au 4 puncte comune:

1. Învățarea e organică, ascendentă, experimentală si bazată pe cooperare. Planificarea didactică facilitează doar inițierea unor discuții deschise.

2. Există un puternic simț al comunității și implicare între copii, părinți și educatori.

3. Există un mare respect pentru viața interioară a copilului, prin abordarea de metode care vizează timp în afara mediilor competitive, agitate, până la întrebări profunde privind sensul vieții și spiritualității.

4. Se practică o puternică reconectare cu natura, prin grija față de mediu și activități integrate în curriculum.

Montessori, de exemplu, vorbește despre "educație cosmică", despre a ajuta persoana să se simtă parte din univers, fapt ce va transforma actul învățării într-o activitate încântătoare și ispititoare. Arta educației holistice constă în capacitatea de a răspunde la diversele stiluri de învățare și nevoilor de evoluție ale ființei umane.

De la teorie la practică

Dar cum implementăm această abordare? Este întrebarea oricărui părinte sau cadru didactic care simte și înțelege importanța unei astfel de educații pentru noile generații. Poate că ideea de"copil întreg", de ghidare în descoperirea identității, a scopului și misiunii personale, prin conectare la comunitate, lumea naturală și valorile universale, pare copleșitoare pentru mulți dintre noi. Ne gândim că avem multe de învățat (lucru real, de altfel, pentru că procesul de evoluție nu se oprește niciodată), însă lucrurile sunt mult mai simple decât ne-am fi inchipuit.

Apectul pe care este bine să ne concentrăm este găsirea acelor oportunități de a implementa diferite elemente ale educației holistice. 

De exemplu, pentru dezvoltarea și aprofundarea intereselor specifice ale copilului ne putem folosi de o idee simplă, pe care să o "despachetăm" în multe oportunități de învățare. Dacă avem un copil interesat de mașini, putem iniția cu el o discuție despre locul în care se fabrică mașinile, despre cum s-a inventat roata, ce tipuri de mașini se folosesc în anumite zone ale lumii, de ce avem nevoie să folosim o mașină, alternative la mașină, ce impact au mașinile asupra mediului înconjurător etc. Astfel, pornind de la un subiect aparent banal, introducem noțiuni de istorie, geografie, familie, mediu sau empatie.

Dacă avem un copil căruia îi place să picteze, putem discuta despre diferiții artiști ai vremurilor, despre cum lumina produce culoarea, curcubee sau cum se produceau primele culori de către popoarele primitive, despre cum putem folosi culorile pentru a ne exprima anumite stări de spirit.

Un alt exemplu este lucrul cu familiile (în cazul educatorilor). Angajarea familiei în actul didactic, invitând părinții să vorbească copiilor, să aducă elemente culturale sau ale muncii lor în programele educaționale stimulează apropierea, conectarea, între toți cei implicați. 

"Conversații cu Dumnezeu" despre copii

"Conversații cu Dumnezeu" este povestea reală a lui Neale Donald Walsch care a inspirat și schimbat viețile a milioane de oameni din întreaga lume. Cărțile lui au fost citite de peste 7 milioane de oameni de pe întreaga planetă și traduse în 36 de limbi. Călătoria începe după ce acesta își fracturează gâtul într-un accident de mașină, iar apoi își pierde locul de muncă. Imediat după aceea, este martorul propriei transformări dintr-o persoană obișnuită într-un om al străzii, fără acoperiș deasupra capului, care se luptă să supraviețuiască.

Aventura care i-a deschis ochii lui Neale ne face martorii bătăliei sale emoționante pentru asigurarea hranei zilnice, câștigarea prietenilor și reconstruirea vieții. Și tocmai când lucrurile par că intră pe un făgaș normal, se înrăutățesc dramatic. Simțind că este un ratat complet în toate aspectele vieții, plin de ură și amărăciune, Neale îi adresează lui Dumnezeu o listă de întrebări apăsătoare. Spre surprinderea sa, Neale primește răspunsuri! 

Am extras pentru voi fragmente din dialogurile despre venirea pe lume, creșterea și educația copiilor, cuvinte pline de înțelepciune, care iată, revin astăzi, mai puternice decât oricând, în conștiința și inimile noastre.

Sursa

***

Prin urmare, cum ar trebui să ne educăm tineretul?

În primul rând, trataţi-i ca suflete. Ei sunt suflete care intră într-un corp fizic. Nu e uşor pentru un suflet să facă asta; nu e uşor să se obişnuiască cu aşa ceva. E ceva care constrânge, care limitează. De aceea nou-născutul   va   plânge  pentru că   este,   dintr-o   dată,   atât   de   limitat.  Ascultaţi-le plânsul. Înţelegeţi-i şi acordaţi copiilor voştri cât mai mult sentiment de „neîngrădire” cu putinţă. Apoi, prezentaţi-le cu blândeţe şi grijă lumea pe care aţi creat-o. Aveţi mare grijă - adică, fiţi prudenţi cu ceea ce le introduceţi în memorie. Copiii îşi amintesc tot ceea ce văd, tot ceea ce trăiesc ca experienţă. 

De ce îi pălmuiţi pe copiii voştri în momentul în care ies din pântec. Chiar vă imaginaţi că acesta este unicul mod prin care le porniţi motoarele? De ce îndepărtaţi bebeluşii de mamele lor la câteva minute după ce au fost separaţi de singura formă de viaţă pe care au cunoscut-o în toată existenţa lor actuală? Oare măsuratul  şi cântăritul şi înţepatul  şi scormonitul nu pot să mai aştepte, până ce nou-născutul trăieşte experienţa siguranţei şi mângâierii celei care i-a dat viaţă? De ce permiteţi ca cele mai de început imagini la care este expus copilul vostru să fie imagini ale violenţei? Cine v-a spus că acestea le fac bine copiilor voştri? 

Şi de ce ascundeţi imaginile dragostei? De ce-i învăţaţi pe copiii voştri să le fie ruşine şi să fie jenaţi de propriile lor trupuri şi de funcţiile lui, ascunzând de ei propriul vostru trup şi spunându-le să nu se atingă vreodată într-un mod care le face plăcere? Ce mesaj despre plăcere le trimiteţi voi? Şi ce lecţii despre trup?

De ce vă duceţi copiii la şcoli unde este permisă şi încurajată competiţia, unde este recompensat cel care învaţă „mai bine” şi cel care este „cel mai bun”, unde „performanţa” capătă note şi cu greu se tolerează evoluţia în ritm propriu? Ce înţelege copilul vostru din asta? De ce-i nu-i învăţaţi pe copiii voştri mişcare şi muzică şi bucuria artei   şi   misterul   basmelor   şi   minunăţia   vieţii?   De   ce  nu  scoateţi   la suprafaţă ceea ce se găseşte în mod natural în copil, mai degrabă decât să căutaţi să băgaţi în el tot ce este artificial. Şi de ce nu permiteţi tinerilor să înveţe gândire logică şi critică şi soluţii la probleme şi creaţie, folosind uneltele propriei lor intuiţii şi cunoaşterea lor interioară cea mai profundă, mai degrabă decât regulile şi sistemele de memorare şi concluziile unei societăţi care s-a dovedit deja a fi complet incapabilă de a evolua prin astfel de metode, dar care continuă să le folosească? În cele din urmă, învăţaţi-i concepte şi nu subiecte.

Organizaţi o nouă programă şcolară pe care să o construiţi în jurul a trei Concepte de Bază:

- A fi conştient.

- A fi cinstit.

- A fi responsabil.

Învăţaţi-i   pe   copiii   voştri   aceste   trei   concepte,   încă   din   fragedă pruncie. Faceţi ca acestea să fie prezente în programa şcolară până în ultima clipă. Structuraţi întregul model educaţional bazându-vă pe ele. Întregul proces de instruire să se nască din ele. 

Nu înţeleg ce vrei să spui. 

Vreau să spun că tot ceea ce-i învăţaţi, trebuie să provină din interiorul acestor concepte.

Poţi să-mi explici? Cum să-i învăţăm cele trei discipline de bază, cititul, scrisul şi socotitul?

Toate subiectele materiilor predate, toate poveştile, povestirile se vor situa în jurul acestor concepte de bază, de la primele clase primare până la cititorii voştri cei mai sofisticaţi. Adică, ele vor fi povestiri despre conştienţă, povestiri despre cinste, povestiri despre responsabilitate. Copiii voştri vor fi iniţiaţi în aceste concepte, inoculaţi cu ele, îndopaţi cu ele. Temele scrise se vor învârti în jurul acestor Concepte de Bază şi a altora care sunt la fel cu ele, pe măsură ce copilul creşte în capacitatea lui de autoexprimare. Până şi îndemânarea de a socoti va fi predată în cadrul acestora. Aritmetica şi matematica nu sunt noţiuni abstracte, ci unelte fundamentale în univers, pentru ca să-ţi poţi trăi viaţa. Predarea tuturor deprinderilor de a socoti va fi făcută în contextul unei experienţe mai largi de viaţă, într-un mod care atrage atenţia asupra Conceptelor de Bază şi a derivatelor lor şi concentrează această atenţie asupra acestora.

Ce sunt aceste „derivate”?

Ca să folosesc o expresie modernă, ele sunt produse colaterale. Întregul  model  educaţional  se  poate baza  pe  ele,  înlocuind  -  în  actuala voastră programă şcolară - obiectele care predau, în esenţă, fapte.

De exemplu?

Ei bine, hai să ne folosim imaginaţia. Care sunt câteva dintre conceptele care au importanţă pentru tine în viaţă?

Păi... aş zice ... cinstea, după cum ai spus.

Bine, dă-i înainte. Acesta este un Concept de Bază.

Şi... corectitudinea. Este un concept important pentru mine.

Bun. Mai sunt şi altele?

Să te porţi frumos cu ceilalţi. Ăsta ar fi unul. Nu ştiu cum să-l exprim ca pe un concept.

Continuă. Lasă-ţi gândurile să curgă.

Să te înţelegi cu cineva. Să fii tolerant. Să nu faci rău altora. Să-i consideri pe toţi egali. Sper că îi voi putea învăţa pe copiii mei toate aceste lucruri.

Bine. Excelent! Dă-i înainte.

Uf... să crezi în tine însuţi. Ăsta e unul grozav. Şi, of,... aşteaptă, aşteaptă... mai îmi vine unul în gând. Aha... da, ăsta-i:... să trăieşti cu demnitate. Cred că l-aş numi  a trăi cu demnitate.  Nu ştiu cum să-l formulez mai bine, dar e vorba de modul în care un om se comportă în viaţă, modul în care-i respectă pe ceilalţi şi căile pe care o apucă ceilalţi.

E foarte bine ce ai spus. E foarte bine. Ajungi la esenţă. Şi mai există multe alte asemenea concepte pe care toţi copiii voştri trebuie să le înţeleagă foarte bine, dacă vor să evolueze şi să devină fiinţe umane depline. Cu toate acestea, voi nu predaţi aceste lucruri în şcoli. Ele, cele despre care vorbim acum, sunt cele mai importante lucruri din viaţă, dar voi nu le predaţi în şcoli. Voi nu predaţi ce înseamnă a fi cinstit. Voi nu predaţi ce înseamnă a fi responsabil. Voi nu predaţi ce înseamnă a fi conştient de sentimentele altora şi cu respect faţă de căile altora. Zici că e de datoria părinţilor să-i înveţe pe copii asemenea lucruri. Dar părinţii nu pot decât să transmită mai departe ceea ce le-a fost transmis şi lor. Iar păcatele tatălui au fost trecute asupra fiului. Aşa că voi îi învăţaţi aceleaşi lucruri pe care le-aţi învăţat de la părinţii voştri.

Şi ce dacă? Ce e rău în asta?

După cum am tot spus, te-ai uitat, în ultima vreme, la cum arată lumea voastră?

Ne tot aduci înapoi la chestia asta. Ne tot faci să ne uităm la lumea de azi. Dar nu e vina noastră. Nu putem fi acuzaţi pentru felul în care arată restul lumii.

Nu este o problemă de acuzare, e o problemă de alegere. Şi, dacă voi nu sunteţi responsabili pentru alegerile pe care le-a făcut umanitatea şi le face mereu, atunci cine este?

Noi nu ne putem considera responsabili pentru tot!

Adevăr îţi spun Eu ţie: Până când nu veţi vrea să vă asumaţi responsabilitatea pentru tot, nu puteţi schimba nimic. Nu puteţi continua să spuneţi că ei au făcut-o şi ei o fac şi ce bine ar fi dacă ei ar face ce trebuie. Aminteşte-ţi minunatul vers din personajul comic al lui Walt Kelly, Pogo şi nu-l uita niciodată:

„Am întâlnit duşmanii şi ei sunt noi.”

Am repetat aceleaşi greşeli timp de sute de ani, nu-i aşa? 

Mii de ani, fiule. Faceţi aceleaşi greşeli de mii de ani. În privinţa instinctelor primare, omenirea nu a evoluat mult peste oamenii cavernelor. Dar orice încercare de a schimba lucrurile este întâmpinată cu dispreţ. Orice provocare de a vă evalua valorile şi, poate, a le restructura este întâmpinată cu frică şi apoi cu mânie. Şi mai vine şi ideea Mea de a preda în şcoli  concepte mai evoluate. Măiculiţă, chiar că ne jucăm cu focul. Cu toate acestea, în societăţile foarte evoluate se face exact acest lucru.

Problema este că nu toţi oamenii sunt de acord cu aceste concepte, cu înţelesul lor. De aceea nu le putem preda în şcoli. Părinţii iau foc când încerci să introduci asemenea lucruri în programa şcolară. Ei spun că predai „valori” şi că în şcoală nu este loc pentru acest gen de instruire.

Ei greşesc. Iarăşi, bazându-ne pe ceea ce spui tu că încearcă rasa umană să facă - adică să construiască o lume mai bună - ei greşesc. Şcolile sunt exact locul pentru acest gen de instruire. Mai exact, pentru că şcolile sunt departe de prejudecăţile părinţilor. Mai exact, pentru că şcolile sunt separate de ideile preconcepute ale părinţilor. Ai văzut ce rezultat a avut pe planeta voastră transmiterea valorilor de la părinte la copil. Planeta voastră este o harababură. Voi nu înţelegeţi care sunt conceptele fundamentale ale societăţilor civilizate. Voi nu ştiţi cum să rezolvaţi un conflict fără violenţă. Voi nu ştiţi cum să trăiţi fără frică. Voi nu ştiţi cum să acţionaţi fără interes personal. Voi nu ştiţi cum să iubiţi necondiţionat. Acestea sunt moduri fundamentale de a înţelege - fundamentale - şi... după mii şi mii de ani, voi nu sunteţi nici măcar aproape de a le înţelege pe deplin, cu atât mai puţin de a le implementa.

Există vreun mod de a ieşi din această harababură?

Da. El se află în şcolile voastre! În educaţia tineretului! Speranţa voastră este în generaţia viitoare şi în cea de după ea! Dar încetaţi de a-i mai angrena în mecanismul  trecutului.  Acest mecanism nu a funcţionat. Nu v-a dus unde ziceaţi că vreţi să mergeţi. Dacă nu sunteţi atenţi, veţi ajunge exact în locul înspre care vă îndreptaţi! Opriţi-vă, deci!   Întoarceţi-vă!   Staţi   cu   toţii   jos   şi   adunaţi-vă gândurile. Creaţi cea mai măreaţă versiune a celei mai grandioase viziuni pe care aţi avut-o vreodată despre voi înşivă ca rasă umană. Apoi luaţi valorile şi conceptele care marchează o astfel de viziune şi predaţi-le în şcolile voastre. De ce să nu aveţi materii şcolare cum ar fi:

- A înţelege ce înseamnă Puterea

- Rezolvări Paşnice pentru Conflicte

- Elementele Relaţiilor de Iubire

- Conceptul de Persoană şi Crearea de Sine

- Trup, Minte şi Suflet: Cum Funcţionează Ele

- Creativitate Angajantă

- Celebrarea Sinelui, Preţuirea Altora

- Exprimare Sexuală Exuberantă

- Corectitudine

- Toleranţă

- Deosebiri şi Asemănări

- Economie Etică

- Conştienţă Creatoare şi Puterea Minţii

- Conştienţă şi Vigilenţă

- Cinste şi Responsabilitate

- Clarviziune şi Transparenţă

- Ştiinţă şi Spiritualitate

Multe sunt predate chiar acum. Le numim Studii Sociale.

Eu nu vorbesc despre un curs de două zile într-un semestru. Eu vorbesc despre  cursuri separate  asupra fiecăruia dintre aceste subiecte. Eu vorbesc despre o revizuire completă a programelor voastre şcolare. Eu vorbesc despre o programă bazată pe valori. Ceea ce predaţi voi acum este, în mare măsură, o programă bazată pe fapte. Eu vorbesc despre concentrarea atenţiei copiilor voştri asupra înţelegerii conceptelor de bază şi a structurilor teoretice în jurul cărora poate fi construit sistemul lor de valori, în aceeaşi măsură în care se concentrează ei acum asupra datelor, faptelor şi statisticilor. În societăţile foarte evoluate din galaxia şi din universul vostru), conceptele de viaţă sunt predate odraslelor începând cu o vârstă foarte mică. Ceea ce voi numiţi „fapte”, care în acele societăţi sunt considerate de mult mai mică importanţă, sunt predate la o vârstă mult mai avansată. Pe planeta voastră aţi creat o societate în care micuţul Ionel a învăţat să citească înainte să termine grădiniţa, dar nu a învăţat cum să facă să nu-şi mai muşte fratele. Şi Suzi şi-a perfecţionat  tabla înmulţirii folosind cartonaşe şi memorare mecanică în clasele foarte mici, dar nu a învăţat că nu există nimic de ruşine sau jenant când e vorba de trupul ei. În clipa aceasta, şcolile voastre există în primul rând pentru a da răspunsuri. Ar fi mult mai folositor dacă funcţia lor ar fi, în primul rând, de a pune întrebări. Ce înseamnă să fii cinstit sau responsabil sau „corect”? Care sunt implicaţiile? Ce înseamnă, oare, că 2+2=4? Care sunt implicaţiile? Societăţile foarte evoluate îşi încurajează copiii  să descopere şi să creeze ei înşişi răspunsurile.

Dar ... dar, aceasta ar duce la haos!

În comparaţie cu viaţa nehaotică pe care o trăiţi acum ...

Bine, bine,... ar duce la şi mai mult haos.

Eu nu sugerez că şcolile voastre nu împărtăşesc niciodată copiilor nici unul dintre lucrurile învăţate de voi şi nici concluziile la care aţi ajuns în   legătură   cu   ele.   Dimpotrivă.   Şcolile   fac   un   serviciu   elevilor   când împărtăşesc Celor Tineri ceea ce Bătrânii au învăţat şi au descoperit, au decis şi au ales în trecut. Elevii pot observa, apoi, cum au funcţionat toate acestea. Totuşi, în şcolile voastre, voi prezentaţi aceste date elevilor ca Ceea ce Este Corect, când ele ar trebui să fie oferite, pur şi simplu, ca ceea ce sunt: date. Datele din Trecut nu ar trebui să fie baza Adevărului Prezent. Datele dintr-un timp anterior sau o experienţă anterioară ar trebui să fie întotdeauna numai şi numai baze pentru noi întrebări. Comoara ar trebui să fie în întrebare şi nu  în răspuns.  Iar întrebările sunt întotdeauna aceleaşi. Referitor la aceste date din trecut pe care vi le-am prezentat, sunteţi de acord sau nu sunteţi de acord? Ce credeţi? Întotdeauna  aceasta   este întrebarea   cheie. Întotdeauna acesta   este centrul atenţiei. Ce credeţi voi? Ce credeţi voi? Ce credeţi voi? În mod evident, copiii vor acorda acestei întrebări valorile impuse de către părinţii lor. Părinţii vor continua să joace un rol deosebit - evident, primul rol - în crearea sistemului de valori al copilului. Intenţia şi scopul şcolii ar  fi să încurajeze  copilul, de  la vârsta ce mai fragedă până la sfârşitul educaţiei lui formative, să exploreze aceste valori, să înveţe cum să le folosească, cum să le aplice, cum să le facă să funcţioneze - şi, ei bine da, chiar să le pună sub semnul întrebării. Pentru că, acei părinţi care nu permit copiilor lor să se îndoiască de aceste valori nu-şi iubesc copiii ci, mai degrabă, se iubesc pe ei înşişi prin copiii lor.

Sursa

Mindfulness în sarcină și dezvoltarea armonioasă a fătului

La o lună de viață, Maria se oprește brusc din plâns și zâmbește când o aude pe mama cântând. E același cântec pe care mama obișnuia să îl cânte în perioada sarcinii.

La două zile după naștere, Vlad suge liniștit la pieptul mamei. Doarme, plânge puțin și se uită la chipul mamei în timpul alăptatului. Cum se explică evoluția lui atât de rapidă la stadiul în care deține controlul asupra văzului și auzului și e în stare să se miște cu un scop? Cum reușește creierul lui să sorteze experiențele amețitoare, independente, nelimitate din lumea înconjurătoare? Ce l-a ajutat să învețe?

Perioada intrauterină este caracterizată de o intensă dezvoltare a ființei umane și de o viteză colosală de creștere. În primele zile după concepție, embrionul crește de până la 8000 de ori în volum. Pe măsură ce se formează, creierul fătului primește informații din mediul care îl înconjoară, prin intermediul hormonilor sau contactului cu celulele mamei.

Cu doar 15 ani în urmă, oamenii de știință credeau că, înainte de naștere, creierul se formează pasiv și este condiționat în întregime genetic. Acum știm cu siguranță că el este animat de o activitate uimitoare dedicată creării lui, dezvoltarea acestuia fiind influențată atât de gene, dar, în special, de informațiile pe care le preia din mediul înconjurător. Organizarea creierului este determinată de cea mai dominantă experiență senzorială a fătului: vibrația și sunetul bătăii constante a inimii mamei. El își întipărește amintiri ale ritmului vorbirii celor din jurul lui și ale vocii mamei. Schimbările nefavorabile ale mediului înconjurător pot avea, de asemenea, efecte puternice.

Altfel spus, dezvoltarea armonioasă a puiului de om se produce în strânsă legătură cu informațiile primite de la mamă. Sarcina este un moment propice pentru a începe sau a aprofunda practica stării de mindfulness. Schimbările din ce în ce mai dramatice care apar în corpurile noastre, în gânduri și în emoții, necesită o mai mare stare de atenție și de prezență, de curiozitate, interes și apreciere.  Putem acorda o mai mare atenție experiențelor noastre, fiind pe deplin prezente, conștiente de așteptări, cultivând acceptarea, bunătatea și pasiunea, în special față de noi înșine, dar și față de copilul nostru, trăind pe deplin sentimentul de interconectare. Atenția orientată către interior ne oferă șansa de a ne armoniza cu noi însene, folosind respirația pentru a aprofunda ancorarea noastră în momentul prezent. 

Sursa

Starea de conștiență în timpul sarcinii, nu înseamnă că ar trebui să ne simțim într-un anumit fel sau că există o stare ideală pe care ar trebui să o căutăm, ea se referă la recunoașterea și acceptarea întregii game de feluri în care ne simțim, de lucruri cu care ne confruntăm. Gama de experiențe este enormă, de la senzația că suntem sănătoase, radiante, în deplină bunăstare, până la a ne simți incredibil de rău, blocate sau imobilizate. De multe ori, starea de conștientizare și acceptare poate duce, în mod paradoxal, la o mai mare stare de calm, relaxare și bucurie.

Am pregătit pentru mămicile însărcinate atelierul “Sarcina – Darul Universului”, pornind de la experiența noastră personală, dar și din lucrul cu foarte multe femei aflate în această perioadă minunată, cărora le-am oferit suportul de a transforma fricile, stresul și grijile specifice în momente pline de magie. Vom experimenta numeroase tehnici de mindfulness și meditație, pentru a accesa starea de prezență și conștientizare a experiențelor prin care trecem, Pentru că ne dorim bebeluși armonios dezvoltați, intelectual și emoțional și pentru că merităm să ne bucurăm pe deplin de această experiență. 

Sursa

Încurajarea copilului prin prețuirea efortului - dezvoltare sau dependență?

Copilul se naște cu o capacitate incredibilă de asimilare a informațiilor, cu dorința de a învăța prin explorarea lumii în care s-a născut și pe care a perceput-o, în perioada intrauterină, prin intermediul altor organe de simț. La naștere, însă, vine complet echipat cu instrumentele necesare pentru a face față realității pe care a cunoscut-o doar indirect până în acel moment. 

Primii 3 ani de viață sunt cruciali pentru dezvoltarea intelectuală a copilului, care, dacă este expus unui mediu stresant, toxic, dacă nu este stimulat corespunzător, ajunge să piardă până la jumătate din celulele nervoase cu care se naște. Soluția vine din asigurarea unui climat de siguranță și confort, emoții pozitive, care îi oferă copilului o stare de spirit plăcută și care constituie piatra de temelie în atingerea performanței.

Stările de spirit pozitive, alături de prețuirea efortului de (re)descoperire a lumii, duc la formarea atitudinilor, care devin, în timp, aptitudini și comportamente. Comportamentele se transformă în achiziții, dacă se menține acțiunea de prețuire a efortului și duc, în cele din urmă, la performanțe.

Iată, așadar, puterea simplului gest de încurajare, folosit de multe ori în exces, alteori evitat, dar, de cele mai multe ori incomplet înțeles de către părinți. Să încercăm să ne reamintim acum momentul primilor pași ai copilului, primul său cuvânt. Vom retrăi acele emoții de bucurie pură, ajunsă poate până la stadiul de beatitudine, ce aduc sărbătoarea în casă, pe neașteptate și ne vom aminti de gesturile de încurajare pe care le-am făcut, în mod natural, instinctiv și care au motivat copilul să capete încredere și curaj pentru următorul pas. Încurajarea pozitivă are o mare putere transformatoare, reînnoiește autoaprecierea, oferă încredere și îndeamnă copilul să încerce din nou.

Sursa

Prețuirea efortului este cheia

S-a vorbit mult despre aprecierea comportamentului și nu a copilului, de aceea nu voi insista pe acest subiect. Este evident ca exprimări precum "Ești un băiat cuminte!",  "Ești cel mai inteligent" sau "Ești un fotbalist mare" sunt nu numai exagerate, dar purtătoare de etichete, care dau copilului de înțeles că trebuie să fie cuminte, inteligent etc. pentru a se ridica întotdeauna la înălțimea așteptărilor și pentru a fi acceptat.

Puteți lăuda comportamentul ("Ce minunat să împarți cu ceilalți!") sau activitățile care pot aduce schimbări, așa numita "laudă descriptivă" ("Maria a fost atât de blândă când a mângâiat bebelușul ușor și cu gingășie").

Cele mai noi studii ne sugerează să lăudăm mai degrabă eforturile, decât realizările sau rezultatele. Copiii lăudați pentru efortul depus devin, în timp, mai dornici să accepte provocări mai grele. Astfel, în loc să lăudăm copilul "Ești foarte isteț", i-am putea spune "Grozav efort, amice! Continuă să cauți soluția problemei!".

Copiii cărora li se spusese în cadrul unui experiment că sunt isteți după ce realizaseră o sarcină, au avut tendința să aleagă ulterior sarcini mai ușoare. Nu voiau să riște să-și piardă eticheta de "copii isteți". Cei care au fost lăudați pentru metode și strategii, alegeau apoi sarcini mai dificile. Când ambele grupuri primeau un set de probleme dificile, cei care erau lăudați pentru efort, reușeau de fiecare dată.

Alfie Kohn susține că aprecierea nu trebuie să se bazeze pe a spune copiilor că sunt minunați, ci pe aptitudini pe care le dobândesc pentru ei înșiși.

Sursa

Lauda în exces?

Așa cum spuneam la început, părinții au tendința de a alege extremele, lăudând în exces copilul sau evitând lauda, de teama dezvoltării unei dependențe. Evident că ambele abordări pot avea repercusiuni nu tocmai constructive. Încercați să vă bazați pe intuiție, alegând astfel momentul și metoda de a lăuda și alegeți ce se potrivește mai bine copilului vostru.

Copiii nu au nevoie de laudă pentru fiecare respirație. Dacă sunt lăudați tot timpul, aceasta ar putea avea un efect invers, atrăgând nevoia de aprobare constantă. Studiile arată că lauda în exces aduce după sine neliniștea: "Oare fac bine asta?". De aceea, laudele nu sunt necesare în orice situație, mai ales în cazul sarcinilor de zi cu zi, însă sunt imperios necesare în cazul noilor achiziții (ex. mersul, îmbogățirea vocabularului, acțiuni benefice lui și celor din jur).

De asemenea, ar fi ideal să încercăm să nu lăudăm copiii pentru activități care deja le plac, pentru că și-ar putea pierde sentimentul de delectare și, în timp, ajung să-și piardă interesul pentru acele activități.

În loc de "Bravo!"

1. Ce minunat să împarți cu ceilalți!

2. Grozav efort, amice!

3. Bună încercare!

4. Ai muncit din greu la asta!

5. Am auzit că ai spus cum te simți. Asta e minunat!

6. Ai fost atât de calm în timpul spectacolului. 

7. Ai rezolvat problema într-o manieră foarte ingenioasă.

8. Ți-ai dat seama foarte repede de rezultat.

9. O idee excelentă!

10. Probabil că ai exersat mult la asta.

11. Ai rezolvat problema foarte repede.

12. Ați lucrat foarte bine în echipa!

13. O încercare foare bună!

Puterea lui "Mulțumesc!"

Un bun înlocuitor al laudei este banalul "Multumesc!", care are același rol de a încuraja eforul copilului. "Mulțumesc pentru că m-ai ajutat astăzi să încarc coșul de cumpărături!; "Mulțumesc pentru că ai împărțit jucăriile cu fratele tău. Acum toată lumea este fericită", sau încurajați-l prin împărtășirea cu alții, cu celălalt părinte de exemplu: "Pregătirea desertului a fost minunată astăzi. Vlăduț m-a ajutat să frământ coca, toată lumea s-a distrat, iar prăjitura a ieșit delicioasă."

Sursa

În loc de încheiere

Am observat un apetit crescut al părinților pentru metode de parenting, pentru tehnici, ale căror utilitate nu o contest, însă sunt de părere că atunci când se naște un copil, se naște, totodată, și o mamă, sau un tată, echipați corespunzător cu toate instrumentele necesare pentru a trăi în armonie și a-i asigura puiului de om o dezvoltare optimă și echilibru pe toate planurile. De aceea, recomand ca înainte de a aplica o tehnică, să o treci prin filtrul propriu, să analizezi mental, dar să-ți dai voie să și simți ce, când și unde se potrivește. Adultul aduce principii de etică și morală, valori universal valabile (pacea, respectul, iubirea), care îmbogățesc harta mentală a copilului și care pot fi introduse de la vârstă mică. Însă ele nu vor putea fi vreodată "predate", ci trăite, exprimate de adult în toate situațiile din viața sa și învățate, prin imitație, de către copil. Acesta va crește în pace și bunătate, dacă are exemplul unui adult bun și împăcat cu sine, va fi curajos, dacă va primi un model de curaj sau ar putea dezvolta comportamente agresive dacă a primit modelul violenței. Copilul are nevoie să zboare (nu de jucării complexe și scumpe), prin activități alături de părinți conștienți, eliberați de constrângeri, de temeri, care își permit să viseze, să își manifeste emoțiile pozitive așa cum vin, să trăiască cu toate simțurile clipa și care își încearcă aripile, la rândul lor.

Namaste!

Sursa