"Conversații cu Dumnezeu" despre copii

"Conversații cu Dumnezeu" este povestea reală a lui Neale Donald Walsch care a inspirat și schimbat viețile a milioane de oameni din întreaga lume. Cărțile lui au fost citite de peste 7 milioane de oameni de pe întreaga planetă și traduse în 36 de limbi. Călătoria începe după ce acesta își fracturează gâtul într-un accident de mașină, iar apoi își pierde locul de muncă. Imediat după aceea, este martorul propriei transformări dintr-o persoană obișnuită într-un om al străzii, fără acoperiș deasupra capului, care se luptă să supraviețuiască.

Aventura care i-a deschis ochii lui Neale ne face martorii bătăliei sale emoționante pentru asigurarea hranei zilnice, câștigarea prietenilor și reconstruirea vieții. Și tocmai când lucrurile par că intră pe un făgaș normal, se înrăutățesc dramatic. Simțind că este un ratat complet în toate aspectele vieții, plin de ură și amărăciune, Neale îi adresează lui Dumnezeu o listă de întrebări apăsătoare. Spre surprinderea sa, Neale primește răspunsuri! 

Am extras pentru voi fragmente din dialogurile despre venirea pe lume, creșterea și educația copiilor, cuvinte pline de înțelepciune, care iată, revin astăzi, mai puternice decât oricând, în conștiința și inimile noastre.

Sursa

***

Prin urmare, cum ar trebui să ne educăm tineretul?

În primul rând, trataţi-i ca suflete. Ei sunt suflete care intră într-un corp fizic. Nu e uşor pentru un suflet să facă asta; nu e uşor să se obişnuiască cu aşa ceva. E ceva care constrânge, care limitează. De aceea nou-născutul   va   plânge  pentru că   este,   dintr-o   dată,   atât   de   limitat.  Ascultaţi-le plânsul. Înţelegeţi-i şi acordaţi copiilor voştri cât mai mult sentiment de „neîngrădire” cu putinţă. Apoi, prezentaţi-le cu blândeţe şi grijă lumea pe care aţi creat-o. Aveţi mare grijă - adică, fiţi prudenţi cu ceea ce le introduceţi în memorie. Copiii îşi amintesc tot ceea ce văd, tot ceea ce trăiesc ca experienţă. 

De ce îi pălmuiţi pe copiii voştri în momentul în care ies din pântec. Chiar vă imaginaţi că acesta este unicul mod prin care le porniţi motoarele? De ce îndepărtaţi bebeluşii de mamele lor la câteva minute după ce au fost separaţi de singura formă de viaţă pe care au cunoscut-o în toată existenţa lor actuală? Oare măsuratul  şi cântăritul şi înţepatul  şi scormonitul nu pot să mai aştepte, până ce nou-născutul trăieşte experienţa siguranţei şi mângâierii celei care i-a dat viaţă? De ce permiteţi ca cele mai de început imagini la care este expus copilul vostru să fie imagini ale violenţei? Cine v-a spus că acestea le fac bine copiilor voştri? 

Şi de ce ascundeţi imaginile dragostei? De ce-i învăţaţi pe copiii voştri să le fie ruşine şi să fie jenaţi de propriile lor trupuri şi de funcţiile lui, ascunzând de ei propriul vostru trup şi spunându-le să nu se atingă vreodată într-un mod care le face plăcere? Ce mesaj despre plăcere le trimiteţi voi? Şi ce lecţii despre trup?

De ce vă duceţi copiii la şcoli unde este permisă şi încurajată competiţia, unde este recompensat cel care învaţă „mai bine” şi cel care este „cel mai bun”, unde „performanţa” capătă note şi cu greu se tolerează evoluţia în ritm propriu? Ce înţelege copilul vostru din asta? De ce-i nu-i învăţaţi pe copiii voştri mişcare şi muzică şi bucuria artei   şi   misterul   basmelor   şi   minunăţia   vieţii?   De   ce  nu  scoateţi   la suprafaţă ceea ce se găseşte în mod natural în copil, mai degrabă decât să căutaţi să băgaţi în el tot ce este artificial. Şi de ce nu permiteţi tinerilor să înveţe gândire logică şi critică şi soluţii la probleme şi creaţie, folosind uneltele propriei lor intuiţii şi cunoaşterea lor interioară cea mai profundă, mai degrabă decât regulile şi sistemele de memorare şi concluziile unei societăţi care s-a dovedit deja a fi complet incapabilă de a evolua prin astfel de metode, dar care continuă să le folosească? În cele din urmă, învăţaţi-i concepte şi nu subiecte.

Organizaţi o nouă programă şcolară pe care să o construiţi în jurul a trei Concepte de Bază:

- A fi conştient.

- A fi cinstit.

- A fi responsabil.

Învăţaţi-i   pe   copiii   voştri   aceste   trei   concepte,   încă   din   fragedă pruncie. Faceţi ca acestea să fie prezente în programa şcolară până în ultima clipă. Structuraţi întregul model educaţional bazându-vă pe ele. Întregul proces de instruire să se nască din ele. 

Nu înţeleg ce vrei să spui. 

Vreau să spun că tot ceea ce-i învăţaţi, trebuie să provină din interiorul acestor concepte.

Poţi să-mi explici? Cum să-i învăţăm cele trei discipline de bază, cititul, scrisul şi socotitul?

Toate subiectele materiilor predate, toate poveştile, povestirile se vor situa în jurul acestor concepte de bază, de la primele clase primare până la cititorii voştri cei mai sofisticaţi. Adică, ele vor fi povestiri despre conştienţă, povestiri despre cinste, povestiri despre responsabilitate. Copiii voştri vor fi iniţiaţi în aceste concepte, inoculaţi cu ele, îndopaţi cu ele. Temele scrise se vor învârti în jurul acestor Concepte de Bază şi a altora care sunt la fel cu ele, pe măsură ce copilul creşte în capacitatea lui de autoexprimare. Până şi îndemânarea de a socoti va fi predată în cadrul acestora. Aritmetica şi matematica nu sunt noţiuni abstracte, ci unelte fundamentale în univers, pentru ca să-ţi poţi trăi viaţa. Predarea tuturor deprinderilor de a socoti va fi făcută în contextul unei experienţe mai largi de viaţă, într-un mod care atrage atenţia asupra Conceptelor de Bază şi a derivatelor lor şi concentrează această atenţie asupra acestora.

Ce sunt aceste „derivate”?

Ca să folosesc o expresie modernă, ele sunt produse colaterale. Întregul  model  educaţional  se  poate baza  pe  ele,  înlocuind  -  în  actuala voastră programă şcolară - obiectele care predau, în esenţă, fapte.

De exemplu?

Ei bine, hai să ne folosim imaginaţia. Care sunt câteva dintre conceptele care au importanţă pentru tine în viaţă?

Păi... aş zice ... cinstea, după cum ai spus.

Bine, dă-i înainte. Acesta este un Concept de Bază.

Şi... corectitudinea. Este un concept important pentru mine.

Bun. Mai sunt şi altele?

Să te porţi frumos cu ceilalţi. Ăsta ar fi unul. Nu ştiu cum să-l exprim ca pe un concept.

Continuă. Lasă-ţi gândurile să curgă.

Să te înţelegi cu cineva. Să fii tolerant. Să nu faci rău altora. Să-i consideri pe toţi egali. Sper că îi voi putea învăţa pe copiii mei toate aceste lucruri.

Bine. Excelent! Dă-i înainte.

Uf... să crezi în tine însuţi. Ăsta e unul grozav. Şi, of,... aşteaptă, aşteaptă... mai îmi vine unul în gând. Aha... da, ăsta-i:... să trăieşti cu demnitate. Cred că l-aş numi  a trăi cu demnitate.  Nu ştiu cum să-l formulez mai bine, dar e vorba de modul în care un om se comportă în viaţă, modul în care-i respectă pe ceilalţi şi căile pe care o apucă ceilalţi.

E foarte bine ce ai spus. E foarte bine. Ajungi la esenţă. Şi mai există multe alte asemenea concepte pe care toţi copiii voştri trebuie să le înţeleagă foarte bine, dacă vor să evolueze şi să devină fiinţe umane depline. Cu toate acestea, voi nu predaţi aceste lucruri în şcoli. Ele, cele despre care vorbim acum, sunt cele mai importante lucruri din viaţă, dar voi nu le predaţi în şcoli. Voi nu predaţi ce înseamnă a fi cinstit. Voi nu predaţi ce înseamnă a fi responsabil. Voi nu predaţi ce înseamnă a fi conştient de sentimentele altora şi cu respect faţă de căile altora. Zici că e de datoria părinţilor să-i înveţe pe copii asemenea lucruri. Dar părinţii nu pot decât să transmită mai departe ceea ce le-a fost transmis şi lor. Iar păcatele tatălui au fost trecute asupra fiului. Aşa că voi îi învăţaţi aceleaşi lucruri pe care le-aţi învăţat de la părinţii voştri.

Şi ce dacă? Ce e rău în asta?

După cum am tot spus, te-ai uitat, în ultima vreme, la cum arată lumea voastră?

Ne tot aduci înapoi la chestia asta. Ne tot faci să ne uităm la lumea de azi. Dar nu e vina noastră. Nu putem fi acuzaţi pentru felul în care arată restul lumii.

Nu este o problemă de acuzare, e o problemă de alegere. Şi, dacă voi nu sunteţi responsabili pentru alegerile pe care le-a făcut umanitatea şi le face mereu, atunci cine este?

Noi nu ne putem considera responsabili pentru tot!

Adevăr îţi spun Eu ţie: Până când nu veţi vrea să vă asumaţi responsabilitatea pentru tot, nu puteţi schimba nimic. Nu puteţi continua să spuneţi că ei au făcut-o şi ei o fac şi ce bine ar fi dacă ei ar face ce trebuie. Aminteşte-ţi minunatul vers din personajul comic al lui Walt Kelly, Pogo şi nu-l uita niciodată:

„Am întâlnit duşmanii şi ei sunt noi.”

Am repetat aceleaşi greşeli timp de sute de ani, nu-i aşa? 

Mii de ani, fiule. Faceţi aceleaşi greşeli de mii de ani. În privinţa instinctelor primare, omenirea nu a evoluat mult peste oamenii cavernelor. Dar orice încercare de a schimba lucrurile este întâmpinată cu dispreţ. Orice provocare de a vă evalua valorile şi, poate, a le restructura este întâmpinată cu frică şi apoi cu mânie. Şi mai vine şi ideea Mea de a preda în şcoli  concepte mai evoluate. Măiculiţă, chiar că ne jucăm cu focul. Cu toate acestea, în societăţile foarte evoluate se face exact acest lucru.

Problema este că nu toţi oamenii sunt de acord cu aceste concepte, cu înţelesul lor. De aceea nu le putem preda în şcoli. Părinţii iau foc când încerci să introduci asemenea lucruri în programa şcolară. Ei spun că predai „valori” şi că în şcoală nu este loc pentru acest gen de instruire.

Ei greşesc. Iarăşi, bazându-ne pe ceea ce spui tu că încearcă rasa umană să facă - adică să construiască o lume mai bună - ei greşesc. Şcolile sunt exact locul pentru acest gen de instruire. Mai exact, pentru că şcolile sunt departe de prejudecăţile părinţilor. Mai exact, pentru că şcolile sunt separate de ideile preconcepute ale părinţilor. Ai văzut ce rezultat a avut pe planeta voastră transmiterea valorilor de la părinte la copil. Planeta voastră este o harababură. Voi nu înţelegeţi care sunt conceptele fundamentale ale societăţilor civilizate. Voi nu ştiţi cum să rezolvaţi un conflict fără violenţă. Voi nu ştiţi cum să trăiţi fără frică. Voi nu ştiţi cum să acţionaţi fără interes personal. Voi nu ştiţi cum să iubiţi necondiţionat. Acestea sunt moduri fundamentale de a înţelege - fundamentale - şi... după mii şi mii de ani, voi nu sunteţi nici măcar aproape de a le înţelege pe deplin, cu atât mai puţin de a le implementa.

Există vreun mod de a ieşi din această harababură?

Da. El se află în şcolile voastre! În educaţia tineretului! Speranţa voastră este în generaţia viitoare şi în cea de după ea! Dar încetaţi de a-i mai angrena în mecanismul  trecutului.  Acest mecanism nu a funcţionat. Nu v-a dus unde ziceaţi că vreţi să mergeţi. Dacă nu sunteţi atenţi, veţi ajunge exact în locul înspre care vă îndreptaţi! Opriţi-vă, deci!   Întoarceţi-vă!   Staţi   cu   toţii   jos   şi   adunaţi-vă gândurile. Creaţi cea mai măreaţă versiune a celei mai grandioase viziuni pe care aţi avut-o vreodată despre voi înşivă ca rasă umană. Apoi luaţi valorile şi conceptele care marchează o astfel de viziune şi predaţi-le în şcolile voastre. De ce să nu aveţi materii şcolare cum ar fi:

- A înţelege ce înseamnă Puterea

- Rezolvări Paşnice pentru Conflicte

- Elementele Relaţiilor de Iubire

- Conceptul de Persoană şi Crearea de Sine

- Trup, Minte şi Suflet: Cum Funcţionează Ele

- Creativitate Angajantă

- Celebrarea Sinelui, Preţuirea Altora

- Exprimare Sexuală Exuberantă

- Corectitudine

- Toleranţă

- Deosebiri şi Asemănări

- Economie Etică

- Conştienţă Creatoare şi Puterea Minţii

- Conştienţă şi Vigilenţă

- Cinste şi Responsabilitate

- Clarviziune şi Transparenţă

- Ştiinţă şi Spiritualitate

Multe sunt predate chiar acum. Le numim Studii Sociale.

Eu nu vorbesc despre un curs de două zile într-un semestru. Eu vorbesc despre  cursuri separate  asupra fiecăruia dintre aceste subiecte. Eu vorbesc despre o revizuire completă a programelor voastre şcolare. Eu vorbesc despre o programă bazată pe valori. Ceea ce predaţi voi acum este, în mare măsură, o programă bazată pe fapte. Eu vorbesc despre concentrarea atenţiei copiilor voştri asupra înţelegerii conceptelor de bază şi a structurilor teoretice în jurul cărora poate fi construit sistemul lor de valori, în aceeaşi măsură în care se concentrează ei acum asupra datelor, faptelor şi statisticilor. În societăţile foarte evoluate din galaxia şi din universul vostru), conceptele de viaţă sunt predate odraslelor începând cu o vârstă foarte mică. Ceea ce voi numiţi „fapte”, care în acele societăţi sunt considerate de mult mai mică importanţă, sunt predate la o vârstă mult mai avansată. Pe planeta voastră aţi creat o societate în care micuţul Ionel a învăţat să citească înainte să termine grădiniţa, dar nu a învăţat cum să facă să nu-şi mai muşte fratele. Şi Suzi şi-a perfecţionat  tabla înmulţirii folosind cartonaşe şi memorare mecanică în clasele foarte mici, dar nu a învăţat că nu există nimic de ruşine sau jenant când e vorba de trupul ei. În clipa aceasta, şcolile voastre există în primul rând pentru a da răspunsuri. Ar fi mult mai folositor dacă funcţia lor ar fi, în primul rând, de a pune întrebări. Ce înseamnă să fii cinstit sau responsabil sau „corect”? Care sunt implicaţiile? Ce înseamnă, oare, că 2+2=4? Care sunt implicaţiile? Societăţile foarte evoluate îşi încurajează copiii  să descopere şi să creeze ei înşişi răspunsurile.

Dar ... dar, aceasta ar duce la haos!

În comparaţie cu viaţa nehaotică pe care o trăiţi acum ...

Bine, bine,... ar duce la şi mai mult haos.

Eu nu sugerez că şcolile voastre nu împărtăşesc niciodată copiilor nici unul dintre lucrurile învăţate de voi şi nici concluziile la care aţi ajuns în   legătură   cu   ele.   Dimpotrivă.   Şcolile   fac   un   serviciu   elevilor   când împărtăşesc Celor Tineri ceea ce Bătrânii au învăţat şi au descoperit, au decis şi au ales în trecut. Elevii pot observa, apoi, cum au funcţionat toate acestea. Totuşi, în şcolile voastre, voi prezentaţi aceste date elevilor ca Ceea ce Este Corect, când ele ar trebui să fie oferite, pur şi simplu, ca ceea ce sunt: date. Datele din Trecut nu ar trebui să fie baza Adevărului Prezent. Datele dintr-un timp anterior sau o experienţă anterioară ar trebui să fie întotdeauna numai şi numai baze pentru noi întrebări. Comoara ar trebui să fie în întrebare şi nu  în răspuns.  Iar întrebările sunt întotdeauna aceleaşi. Referitor la aceste date din trecut pe care vi le-am prezentat, sunteţi de acord sau nu sunteţi de acord? Ce credeţi? Întotdeauna  aceasta   este întrebarea   cheie. Întotdeauna acesta   este centrul atenţiei. Ce credeţi voi? Ce credeţi voi? Ce credeţi voi? În mod evident, copiii vor acorda acestei întrebări valorile impuse de către părinţii lor. Părinţii vor continua să joace un rol deosebit - evident, primul rol - în crearea sistemului de valori al copilului. Intenţia şi scopul şcolii ar  fi să încurajeze  copilul, de  la vârsta ce mai fragedă până la sfârşitul educaţiei lui formative, să exploreze aceste valori, să înveţe cum să le folosească, cum să le aplice, cum să le facă să funcţioneze - şi, ei bine da, chiar să le pună sub semnul întrebării. Pentru că, acei părinţi care nu permit copiilor lor să se îndoiască de aceste valori nu-şi iubesc copiii ci, mai degrabă, se iubesc pe ei înşişi prin copiii lor.

Sursa

Mindfulness în sarcină și dezvoltarea armonioasă a fătului

La o lună de viață, Maria se oprește brusc din plâns și zâmbește când o aude pe mama cântând. E același cântec pe care mama obișnuia să îl cânte în perioada sarcinii.

La două zile după naștere, Vlad suge liniștit la pieptul mamei. Doarme, plânge puțin și se uită la chipul mamei în timpul alăptatului. Cum se explică evoluția lui atât de rapidă la stadiul în care deține controlul asupra văzului și auzului și e în stare să se miște cu un scop? Cum reușește creierul lui să sorteze experiențele amețitoare, independente, nelimitate din lumea înconjurătoare? Ce l-a ajutat să învețe?

Perioada intrauterină este caracterizată de o intensă dezvoltare a ființei umane și de o viteză colosală de creștere. În primele zile după concepție, embrionul crește de până la 8000 de ori în volum. Pe măsură ce se formează, creierul fătului primește informații din mediul care îl înconjoară, prin intermediul hormonilor sau contactului cu celulele mamei.

Cu doar 15 ani în urmă, oamenii de știință credeau că, înainte de naștere, creierul se formează pasiv și este condiționat în întregime genetic. Acum știm cu siguranță că el este animat de o activitate uimitoare dedicată creării lui, dezvoltarea acestuia fiind influențată atât de gene, dar, în special, de informațiile pe care le preia din mediul înconjurător. Organizarea creierului este determinată de cea mai dominantă experiență senzorială a fătului: vibrația și sunetul bătăii constante a inimii mamei. El își întipărește amintiri ale ritmului vorbirii celor din jurul lui și ale vocii mamei. Schimbările nefavorabile ale mediului înconjurător pot avea, de asemenea, efecte puternice.

Altfel spus, dezvoltarea armonioasă a puiului de om se produce în strânsă legătură cu informațiile primite de la mamă. Sarcina este un moment propice pentru a începe sau a aprofunda practica stării de mindfulness. Schimbările din ce în ce mai dramatice care apar în corpurile noastre, în gânduri și în emoții, necesită o mai mare stare de atenție și de prezență, de curiozitate, interes și apreciere.  Putem acorda o mai mare atenție experiențelor noastre, fiind pe deplin prezente, conștiente de așteptări, cultivând acceptarea, bunătatea și pasiunea, în special față de noi înșine, dar și față de copilul nostru, trăind pe deplin sentimentul de interconectare. Atenția orientată către interior ne oferă șansa de a ne armoniza cu noi însene, folosind respirația pentru a aprofunda ancorarea noastră în momentul prezent. 

Sursa

Starea de conștiență în timpul sarcinii, nu înseamnă că ar trebui să ne simțim într-un anumit fel sau că există o stare ideală pe care ar trebui să o căutăm, ea se referă la recunoașterea și acceptarea întregii game de feluri în care ne simțim, de lucruri cu care ne confruntăm. Gama de experiențe este enormă, de la senzația că suntem sănătoase, radiante, în deplină bunăstare, până la a ne simți incredibil de rău, blocate sau imobilizate. De multe ori, starea de conștientizare și acceptare poate duce, în mod paradoxal, la o mai mare stare de calm, relaxare și bucurie.

Am pregătit pentru mămicile însărcinate atelierul “Sarcina – Darul Universului”, pornind de la experiența noastră personală, dar și din lucrul cu foarte multe femei aflate în această perioadă minunată, cărora le-am oferit suportul de a transforma fricile, stresul și grijile specifice în momente pline de magie. Vom experimenta numeroase tehnici de mindfulness și meditație, pentru a accesa starea de prezență și conștientizare a experiențelor prin care trecem, Pentru că ne dorim bebeluși armonios dezvoltați, intelectual și emoțional și pentru că merităm să ne bucurăm pe deplin de această experiență. 

Sursa

Încurajarea copilului prin prețuirea efortului - dezvoltare sau dependență?

Copilul se naște cu o capacitate incredibilă de asimilare a informațiilor, cu dorința de a învăța prin explorarea lumii în care s-a născut și pe care a perceput-o, în perioada intrauterină, prin intermediul altor organe de simț. La naștere, însă, vine complet echipat cu instrumentele necesare pentru a face față realității pe care a cunoscut-o doar indirect până în acel moment. 

Primii 3 ani de viață sunt cruciali pentru dezvoltarea intelectuală a copilului, care, dacă este expus unui mediu stresant, toxic, dacă nu este stimulat corespunzător, ajunge să piardă până la jumătate din celulele nervoase cu care se naște. Soluția vine din asigurarea unui climat de siguranță și confort, emoții pozitive, care îi oferă copilului o stare de spirit plăcută și care constituie piatra de temelie în atingerea performanței.

Stările de spirit pozitive, alături de prețuirea efortului de (re)descoperire a lumii, duc la formarea atitudinilor, care devin, în timp, aptitudini și comportamente. Comportamentele se transformă în achiziții, dacă se menține acțiunea de prețuire a efortului și duc, în cele din urmă, la performanțe.

Iată, așadar, puterea simplului gest de încurajare, folosit de multe ori în exces, alteori evitat, dar, de cele mai multe ori incomplet înțeles de către părinți. Să încercăm să ne reamintim acum momentul primilor pași ai copilului, primul său cuvânt. Vom retrăi acele emoții de bucurie pură, ajunsă poate până la stadiul de beatitudine, ce aduc sărbătoarea în casă, pe neașteptate și ne vom aminti de gesturile de încurajare pe care le-am făcut, în mod natural, instinctiv și care au motivat copilul să capete încredere și curaj pentru următorul pas. Încurajarea pozitivă are o mare putere transformatoare, reînnoiește autoaprecierea, oferă încredere și îndeamnă copilul să încerce din nou.

Sursa

Prețuirea efortului este cheia

S-a vorbit mult despre aprecierea comportamentului și nu a copilului, de aceea nu voi insista pe acest subiect. Este evident ca exprimări precum "Ești un băiat cuminte!",  "Ești cel mai inteligent" sau "Ești un fotbalist mare" sunt nu numai exagerate, dar purtătoare de etichete, care dau copilului de înțeles că trebuie să fie cuminte, inteligent etc. pentru a se ridica întotdeauna la înălțimea așteptărilor și pentru a fi acceptat.

Puteți lăuda comportamentul ("Ce minunat să împarți cu ceilalți!") sau activitățile care pot aduce schimbări, așa numita "laudă descriptivă" ("Maria a fost atât de blândă când a mângâiat bebelușul ușor și cu gingășie").

Cele mai noi studii ne sugerează să lăudăm mai degrabă eforturile, decât realizările sau rezultatele. Copiii lăudați pentru efortul depus devin, în timp, mai dornici să accepte provocări mai grele. Astfel, în loc să lăudăm copilul "Ești foarte isteț", i-am putea spune "Grozav efort, amice! Continuă să cauți soluția problemei!".

Copiii cărora li se spusese în cadrul unui experiment că sunt isteți după ce realizaseră o sarcină, au avut tendința să aleagă ulterior sarcini mai ușoare. Nu voiau să riște să-și piardă eticheta de "copii isteți". Cei care au fost lăudați pentru metode și strategii, alegeau apoi sarcini mai dificile. Când ambele grupuri primeau un set de probleme dificile, cei care erau lăudați pentru efort, reușeau de fiecare dată.

Alfie Kohn susține că aprecierea nu trebuie să se bazeze pe a spune copiilor că sunt minunați, ci pe aptitudini pe care le dobândesc pentru ei înșiși.

Sursa

Lauda în exces?

Așa cum spuneam la început, părinții au tendința de a alege extremele, lăudând în exces copilul sau evitând lauda, de teama dezvoltării unei dependențe. Evident că ambele abordări pot avea repercusiuni nu tocmai constructive. Încercați să vă bazați pe intuiție, alegând astfel momentul și metoda de a lăuda și alegeți ce se potrivește mai bine copilului vostru.

Copiii nu au nevoie de laudă pentru fiecare respirație. Dacă sunt lăudați tot timpul, aceasta ar putea avea un efect invers, atrăgând nevoia de aprobare constantă. Studiile arată că lauda în exces aduce după sine neliniștea: "Oare fac bine asta?". De aceea, laudele nu sunt necesare în orice situație, mai ales în cazul sarcinilor de zi cu zi, însă sunt imperios necesare în cazul noilor achiziții (ex. mersul, îmbogățirea vocabularului, acțiuni benefice lui și celor din jur).

De asemenea, ar fi ideal să încercăm să nu lăudăm copiii pentru activități care deja le plac, pentru că și-ar putea pierde sentimentul de delectare și, în timp, ajung să-și piardă interesul pentru acele activități.

În loc de "Bravo!"

1. Ce minunat să împarți cu ceilalți!

2. Grozav efort, amice!

3. Bună încercare!

4. Ai muncit din greu la asta!

5. Am auzit că ai spus cum te simți. Asta e minunat!

6. Ai fost atât de calm în timpul spectacolului. 

7. Ai rezolvat problema într-o manieră foarte ingenioasă.

8. Ți-ai dat seama foarte repede de rezultat.

9. O idee excelentă!

10. Probabil că ai exersat mult la asta.

11. Ai rezolvat problema foarte repede.

12. Ați lucrat foarte bine în echipa!

13. O încercare foare bună!

Puterea lui "Mulțumesc!"

Un bun înlocuitor al laudei este banalul "Multumesc!", care are același rol de a încuraja eforul copilului. "Mulțumesc pentru că m-ai ajutat astăzi să încarc coșul de cumpărături!; "Mulțumesc pentru că ai împărțit jucăriile cu fratele tău. Acum toată lumea este fericită", sau încurajați-l prin împărtășirea cu alții, cu celălalt părinte de exemplu: "Pregătirea desertului a fost minunată astăzi. Vlăduț m-a ajutat să frământ coca, toată lumea s-a distrat, iar prăjitura a ieșit delicioasă."

Sursa

În loc de încheiere

Am observat un apetit crescut al părinților pentru metode de parenting, pentru tehnici, ale căror utilitate nu o contest, însă sunt de părere că atunci când se naște un copil, se naște, totodată, și o mamă, sau un tată, echipați corespunzător cu toate instrumentele necesare pentru a trăi în armonie și a-i asigura puiului de om o dezvoltare optimă și echilibru pe toate planurile. De aceea, recomand ca înainte de a aplica o tehnică, să o treci prin filtrul propriu, să analizezi mental, dar să-ți dai voie să și simți ce, când și unde se potrivește. Adultul aduce principii de etică și morală, valori universal valabile (pacea, respectul, iubirea), care îmbogățesc harta mentală a copilului și care pot fi introduse de la vârstă mică. Însă ele nu vor putea fi vreodată "predate", ci trăite, exprimate de adult în toate situațiile din viața sa și învățate, prin imitație, de către copil. Acesta va crește în pace și bunătate, dacă are exemplul unui adult bun și împăcat cu sine, va fi curajos, dacă va primi un model de curaj sau ar putea dezvolta comportamente agresive dacă a primit modelul violenței. Copilul are nevoie să zboare (nu de jucării complexe și scumpe), prin activități alături de părinți conștienți, eliberați de constrângeri, de temeri, care își permit să viseze, să își manifeste emoțiile pozitive așa cum vin, să trăiască cu toate simțurile clipa și care își încearcă aripile, la rândul lor.

Namaste!

Sursa

Apa noastră cea de toate zilele

Planul fizic, cel detectabil de noi prin cele cinci simțuri fizice (văz, auz, miros, gust, pipăit) este alcătuit din cele patru elemente primordiale: pământ, apă, aer, foc. 

"În cadrul multor civilizații, viața omului a fost adesea asociată cu viața unui arbore. Ambii cresc dintr-o sămânță, au nevoie de timp, hrană adecvată, soare, apă, foc și pământ. Ambii au o puternică legătură cu pământul, din care își trag seva și tăria, dar au și o inefabilă comuniune cu cerul, cu Soarele, cu hrana din nori și din stele." 

Remer Ra - Marile taine ale pământului românesc

Atât de banala apă, pe care o bem zilnic, de care ne bucurăm atât vara, cât și iarna în diferitele ei stări (mari, lacuri, izvoare, râuri sau zăpadă), care ne însoțește pretutindeni, este cea mai obișnuită substanță întâlnită pe Pământ. Dar pe cât de obișnuită, atât de multe miracole ne oferă zi de zi, unele pe care uităm să le observăm. Deși atât de moale, ea învinge duritatea pietrei, este singura substanță de pe pământ existentă în trei stări (lichidă, solidă și gazoasă), este singurul lichid al cărui densitate crește sub punctul de îngheț și scade deasupra acestuia, atinge presiuni enorme în sămânța care încolțește, astfel încât firava plantă poate străpunge chiar și asfaltul, urcă nestingherit prin trunchiurile arborilor, sfidând gravitația. Toate aceste proprietăți sunt anomalii pentru legile fizicii, dar fără acestea, viața pe Pământ nu ar putea exista. 

Sursa

În Sfânta Scriptură, elementul apă este legat de însăși ideea de viață. 

"La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor...Și a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă ape de ape!" Și a fost așa... Și a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul!" Și a fost așa... Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Apoi a zis Dumnezeu "Să dea pământul din sine verdeață: iarbă cu sămânță într-însa, după felul și asemănarea ei și pomi roditori, care să dea rod cu sămânță în sine, după fel, pe pământ!" Și a fost așa."

Iată că apa a existat de la început pe Pământ. De unde vine, cine a adus-o aici, e un mister pe care poate doar apa însăși îl cunoaște. Cert este că nu poate exista viață în lipsa apei pe Pământ.

În toate religiile lumii, apa este un fel de intermediar, care unește omul cu Creatorul. Musulmanii se spală pe mâini înainte de rugăciune, mii se oameni se botează și acum în apele Iordanului, ca pe vremea lui Ioan Botezătorul, creștinii au Taina Botezului. Apa este folosită pe întreaga planetă, în diverse ceremonii, având același rol, indiferent de sex, vârstă, naționalitate sau apartenență religioasă.

Elementul APĂ este format din șase subelemente:

- apa stătătoare (lacuri, mări, oceane)

- ploaia

- apa curgătoare (izvoare, râuri, fluvii)

- apa freatică (pânzele subterane)

- apa vaporizată (nori, rouă, umiditate)

- seva regnului vegetal

Efectele apei asupra corpului fizic, emoțional și cel mental

Pe lângă puterea de hidratare, esențială vieții pe pământ, apa are numeroase proprietăți și efecte asupra corpului nostru fizic, dar și pe plan emoțional și mental, atunci când învătăm s-o respectăm și să-i cerem ajutorul în îndeplinirea anumitor obiective.

Puterile apei (Remer Ra - Marile taine ale pământului românesc):

- de purificare - a fluidelor din corpul fizic, a emoțiilor negative și a construcțiilor mentale nefolositoare

- de dispersare - de alinare a acelor emoții și suferințe care nu pot fi eliminate cu ușurință

- de limpezire - a minții și a sufletului

- de unire - a familiei, a comunităților

- de dinamizare - atât interiorul ființei, cât și grupurile

- de construire - a unor proiecte importante la nivel de comunitate

- de eliberare - a anumitor temeri și alte stări emoționale negative

- de echilibrare - trup-minte-suflet

- de vindecare - a trupului fizic

- de liniștire - pe plan emoțional și mental

- de mângâiere - a celor care au pierdut ceva, o ființă dragă, a celor aflați în suferință

- de hrănire - pentru corpul energetic al persoanei și mulțimilor

Memoria apei

În 1956, în Asia, în cadrul unui laborator militar secret pentru dezvoltarea armelor de distrugere în masă, în timp ce savanții discutau despre noile tehnologii descoperite, ședința s-a oprit brusc, toți cercetătorii au ajuns la spital cu simptome grave de intoxicație alimentară. După lungi investigații, s-a descoperit că savanții nu consumaseră nimic, cu excepția apei dintr-o carafă ce se afla pe masă în timpul discuției. La testarea apei, nu s-a descoperit nicio substanță otrăvitoare, compoziția fiind simplă - H2O. Concluzia raportului - otrăvire cu apă obișnuită.

De-a lungul anilor, efectuându-se sute de experimente pe apă, s-a ajuns la o concluzie halucinantă - apa are memorie. Ea receptează și influențează orice influență exterioară, amintindu-și tot ceea ce se petrece în spațiul care o inconjoară. Deși compoziția chimică a apei rămâne neschimbată, apa capătă noi proprietăți, pe măsură ce primește noi informații din mediu. Putem spune, astfel, că apa este cel mai performant computer de pe Pământ, deținând informații încă de la originea lui și continuând să acumuleze în fiecare secundă.

În cadrul mai multor universități de renume din întreaga lume s-au desfășurat numeroare experimente privind efectele anumitor obiecte, câmpuri magnetice sau electrice asupra apei și s-a ajuns la concluzia că emoțiile umane, pozitive sau negative, sunt cele mai puternice elemente de influență. Întregul documentar privind aceste experimente și experiențe ale diferitelor persoane în legătură cu memoria apei, îl puteți urmări aici.

Binecunoscutul doctor japonez, Masaru Emoto, realizează de foarte mulți ani cercetări asupra apei și transformările ei la nivel molecular, în funcție de emoțiile umane transmise către aceasta. El ingheață rapid apa căreia i s-au transmis anumite informații, rezultând particule precum cele de mai jos.

Iubire și recunoștință

Ma dezguști

Pace

Rău

Adevăr

Sursă fotografii: http://www.masaru-emoto.net/english/water-crystal.html

Doctorul Emoto a căutat acel cuvânt care purifică cel mai bine apa și a descoperit că sunt, de fapt, două cuvinte, rostite împreună - Iubire și Recunoștință.

Apa structurată

Apa căreia i s-au transmis gânduri și cuvinte pozitive precum "iubire", "mulțumesc", "vindecare", "vitalitate", devine apă structurată sau apă vie, cu proprietăți magice asupra organismului nostru. Dacă bem zilnic cel puțin un pahar de apă, căreia i-am transmis un gând bun, ne vom simți mai puternici, mai plini de energie și sănătate întreaga zi.

Nu întâmplător eroii din basme primeau apă vie în timpul luptei, pentru a căpăta puteri și a învinge.

Plantele udate cu o astfel de apă cresc mai repede, mai mari, mai puternice și vor avea un gust mai deosebit față de cele tratate în mod obișnuit. Iata o metodă atât de simplă, ecologică și la îndemână pentru a obține alimente atât de benefice organismului nostru, fără pesticide sau echipamente costisitoare. 

Strămoșii noștri cunoșteau secretul apei, pe care abia acum cercetătorii încearcă să îl deslușească. Nu întâmplător, oamenii erau îndemnați să se roage înainte de masă. Toate religiile cunosc aceste aspecte, însă puțini se întreabă și de ce. Taina botezului presupune cufundarea copilului în apă, care a fost sfințită prin rugăciune, aghiazma se bea pe stomacul gol, apele se sfințesc de Bobotează, Iisus însuși a fost botezat, mai întâi, cu apă. Puterea rugăciunii (fie că este vorba de rugăciunile specifice unei anumite religii, recitare de mantre sau meditație) are un efect transformator asupra apei și, pentru că noi suntem apă, creierul nostru este apă, organele noastre sunt apă, putem spune că are efect asupra ființei umane în general.

Atunci când emitem gânduri negative, nu doar că ne otrăvim apa pe care o bem, ne otrăvim însăși apa din organismul nostru, proces care duce la agresivitate sporită, lipsă de empatie, acțiuni împotriva semenilor noștri și maladii grave.

Ne putem întreba, astfel, dacă leacul pentru bolile incurabile ale secolului nostru nu este cumva la îndemâna oricui și totuși ascuns de ochii care nu vor să vadă...

Cum obținem apă structurată

Putem crea apă vie oricând, la noi acasă, într-un mod extrem de simplu. Luăm în mână paharul, sticla de apă sau atingem apa dacă este vorba de cea din cadă și rostim în gând cuvinte de mulțumire, de iubire, pace, bucurie, vitalitate. Pentru un efect îndelungat, putem scrie pe o hârtie aceste cuvinte și o lipim, cu cele scrise către interiorul sticlei de apă.

Îmi amintesc când am băut primul pahar de apă structurată, la începutul unei zile lungi de lucru, cu proiecte urgente și solicitante, întâlniri și evenimente, am simțit cum mintea mi se limpezește, bucuria și pofta de viață mă cuprind și am găsit puterea de a finaliza tot ce mi-am propus, cu efort minim. Orice apă poate fi structurată cu gânduri bune și emoții pozitive, chiar și apa de la robinet, deși este mai sigur să consumăm apă îmbuteliată, dintr-o sursă sigură. Apa de izvor are puritatea cea mai mare.

Importanța apei în sarcină, alăptare și dezvoltarea armonioasă a bebelușului

Ființa umană este alcătuită din apă în procent de 70-90%. Embrionul își începe viața exclusiv în apă. Lichidul amniotic joacă un rol important în dezvoltarea și conservarea embrionului. Nu există viață în lipsa apei și, dacă ne amintim că apa are memorie, ne putem ajuta pe noi să avem o sarcină lipsită de griji, forță și vitalitate, hrănind astfel și mica ființă ce se dezvoltă în interiorul nostru. 

Beți zilnic apă structurată în timpul sarcinii și mai apoi, în alăptare. Beneficiile nu se vor lăsa așteptate. Amintiți-vă să impregnați și apa bebelușului cu emoții pozitive mai târziu, după începerea diversificării. Îl va ajuta foarte mult să se dezvolte armonios, atât la nivel fizic, cât și emoțional și psiho-mental.

Nu neglijați baia zilnică cu apă vie, transformând-o într-un ritual de purificare și relaxare pentru voi și puiul vostru. Puteți adăuga sare de mare neiodată pentru purificare, petale de flori, ierburi sau uleiuri esențiale pure, pentru relaxarea mușchilor, somn profund și odihnitor.

Sursa

Importanța modului de a interacționa cu copiii noștri din perspectiva apei

Într-unul din experimentele sale, doctorul Emoto a turnat orez în trei pahare și le-a acoperit cu apă. În fiecare zi îi spunea "Mulțumesc!" primului pahar, "Ești un idiot!" celui de-al doilea, iar pe al treilea l-a ignorat complet. După o lună, orezul din primul pahar a început să fermenteze, emanând un parfum plăcut, cel din al doilea pahar a devenit negru, iar orezul din al treilea pahar era mucegăit.

Acest experiment ne oferă o lecție extraordinară despre cum ar trebui să ne comportăm față de copiii noștri, cum le oferim atenție, cum vorbim cu ei. Indiferența face cel mai mare rău.

Cred, totodată, că este extrem de important să le vorbim copiilor, încă de la cele mai mici vârste, despre importanța apei, despre faptul că apa se află în noi, că e necesar să ne hidratăm corect, să-i mulțimim apei în fiecare zi, să bem apă pură, de izvor, ori de câte ori avem ocazia. Copiii trebuie să știe că există pe Pământ oameni care nu au acces la apă curentă, care străbat kilometri pentru a aduce apă în satele lor, că resursele de apă se împuținează pe zi ce trece și este necesar să nu o irosim. Iată aici câteva sfaturi pentru economisirea apei, la îndemâna oricui. Copiii noștri au puterea de a schimba lumea, iar noi suntem datori să le oferim informațiile de care au nevoie, încă din primii ani.

Copiii noului Pământ și memoria apei

Cercetătorii au descoperit că, la nivel molecular, apa crează structura ADN-ului. Apa însăși relevează orice program biologic și tot apa este singurul lucru care îl poate schimba. 

În cadrul Academiei de Științe Naturale din Rusia s-a efectuat un experiment în care apa în care înotau câțiva pești a fost supusă unor câmpuri magnetice pulsatorii, mult mai slabe decât câmpul magnetic al Pământului. Peștii au produs, în scurt timp, o generație nouă de pui, radicali diferiți de cei din specia lor, deși semănau destul de mult cu aceștia. Pe lângă forma și coloratura obișnuită, toți puii au dezvoltat pete colorate, care nu au fost observate anterior la părinții lor. Practic, s-a întâmplat o schimbare a fenotipului. Toți ceilalți pești care au intrat în contact cu aceștia, chiar dacă nu au înotat în apa tratată astfel, au obținut aceleași modificări, simultan. Nu doar înfățișarea lor s-a schimbat, ci chiar și comportamentul. Iată, așadar, ce efecte puternice poate avea apa. 

Extrapolând aceste experimente la comportamentul uman, ne întrebăm ce efecte poate avea câmpul magnetic natural al Pământului asupra genotipului uman. Oare, așa cum susține profesorul Florin Colceag, în perioadele de dezvoltare ale umanității, de achizitii importante în domeniul științei, într-o eră profund spirituală, planeta nu determină, prin intermediul apei, nașterea unor copii cu o structură a ADN-ului mult superioară, meniți a aduce acele schimbări necesare întregii umanități? Oare nu sunt acești copii rezultatul muncii de secole a acelor ființe înțelepte care au pus bazele spiritualității pe Pământ, care au propovăduit pacea, unitatea și iubirea între semeni? 

Având în vedere că suntem 75-90% apă și că apa din noi este în permanentă comunicare cu celelalte ape de pe întreaga planetă, este acesta motivul pentru care anumite ființe reușesc să comunice cu altele, aflate la mii de kilometri distanță? Dintre abilitățile extraordinare întâlnite la noii copii, cea mai des întâlnită este telepatia. Este întâmplător acest fenomen? Cu siguranță că nu. Mergând mai departe, putem afirma că acțiunile noastre nu ne afectează doar pe noi, ci întreaga umanitate, ba chiar întregul Univers. Este un aspect pe care copiii cei noi îl cunosc și, prin iubirea și bucuria pe care ne-o dăruiesc zi de zi, prin informația superioară la care au acces, ajung să influențeze și să contribuie la crearea unei lumi noi.

"Fiecare dintre acțiunile noastre, un gând, o emoție, un cuvânt rostit se separă de noi și devine parte integrantă în mediul energo-informațional global. Cu toții avem în noi o parte din apa Oceanului Primordial. Fiecare cuvânt al nostru este precum un strop de apă. Un mediu al gândului, o sursă de informație. Și cu toții trebuie să răsplătim ABSOLUTUL cu IUBIRE ȘI RECUNOȘTINȚĂ"

Sursa

Ce am învățat de la Cristela Georgescu

Cristela Georgescu mi-a fost mentor încă din primele zile ale bebelușului meu. Rezonez puternic cu principiile sale de viață, atitudinea cu care își crește copiii, modelul parental pe care îl transmite mai departe. Pe site-ul ei am găsit întotdeauna răspunsurile potrivite în ceea ce privește alimentația sănătoasă, tratamentele naturopate, formarea unor deprinderi de viață echilibrată. Am înțeles că îți poți crește copilul fără chimicale, conservanți, medicamente și alte produse ale industriilor deja celebre, construindu-i astfel un sistem imunitar puternic într-un trup sănătos.

Am studiat luni bune site-ul Cristelei, cu pixul si hârtia în mână, motiv pentru care prietenii m-au rugat să scriu pe blog un rezumat care să cuprindă cele mai importante abordări din primele luni de viață ale bebelușului (și nu numai).

Sursa foto: www.cristelageorgescu.ro

Iată ce am considerat util în propria experiență:

Colici - prevenire și remedii

Renumita problemă a colicilor are la bază alimentația mamei care alăptează, nu intestinele copilului sau vreo predispozitie genetică. Există mituri conform cărora, pe perioada alăptării, nu ai voie să consumi fructe, legume, pâine integrală sau leguminoase deoarece ar produce colici. Nimic mai fals. În rândul mamelor vegane există cea mai mică rată de producere a colicilor, ceea ce înseamnă că putem consuma liniștite orice, atât timp cât nu ne face rău nouă sau copilului. Putem mânca inclusiv ceapă și usturoi. Dacă simțiți că un anumit aliment nu este bine tolerat, renunțați la el treptat. Mâncați porții mici și urmăriți recția bebelușului. Alimentele noi se introduc și ele progresiv, câte unul pe zi, pentru a putea identifica și izola problema în cazul unor reacții nedorite.

Totul se rezolvă din alimentație. Chiar nu e necesar să chinuim copilul cu siropele pline de E-uri si chimicale, încă din primele zile de viață. Gândiți-vă la ele ca la o bombă cu ceas pentru un organism încă atât de fragil.

Dacă fenomenul colicilor persistă, eliminați din alimentație, măcar pentru o perioadă, lactatele. Înlocuiți-le cu susan, care are 90% calciu. Ajutați copilul să eructeze, oricât de complicat vi s-ar părea (apăsat ușor pe spate după masă, din partea de jos a spatelui până sus, salteaua pătuțului ridicată cu ajutorul unei cărți, gimnastică ușoară în care apeși genunchii spre burtică, comprese călduțe). De bază însă, rămâne dieta mamei!

Nas înfundat

Orice tratament naturist funcționează în timp, dar odată ce își face efectul, organismul rămâne întărit, spre deosebire de cele mai multe medicamente care nu elimină cauza, astfel încât boala revine în timp, iar organismul devine din ce în ce mai slăbit.

Atunci când năsucul e înfundat, secrețiile trebuie aspirate fără doar și poate, cu batista bebelușului sau aspiratorul nazal, pentru a evita migrarea acestora către urechi. Pentru a le înmuia, putem alege metoda naturală a inhalației (rețeta Cristelei aici) sau ser fiziologic, încălzit la 37 grade (cald, nu fierbinte). Se pune o jumătate de fiolă de ser în fiecare nară, copilul fiind așezat în pozitie verticală (dacă este așezat la orizontală, serul se duce în gât, împreună cu o eventuală infecție). Se lasă câteva minute, apoi se aspiră. Veți observa că veți extrage o cantitate mult mai mare de secreție decât în mod obișnuit.

Aerul în cameră trebuie să fie mereu umed. Puteți lăsa o oală cu apă fierbinte și sare grunjoasă în cameră, eventual cu câteva picături de ulei esențial de eucalipt, levănțică sau tea tree. 

Miraculoasă ca efect este ceapa crudă, tăiată în patru, așezată pe o farfurie lângă pat, toată noaptea.

Nu obligați copilul să mănânce în perioadele de convalescență. Cea mai importantă este hidratarea. Lapte de mamă la cerere sau, după caz, apă, supe concentrate de legume.

Tuse

Pe lângă ce am menționat mai sus (ceapă în cameră, inhalațiile și aerul umed), Cristela recomandă cataplasme pe piept cu brânză de vaci la temperatura camerei, mămăliguță caldă sau frunze de varză zdrobite, câte 20 de minute, de 3-4 ori pe zi.

Dacă doare gâtul, cartof ras pe răzătoarea mică, stors bine și așezat în jurul gâtului ca un colier, de 3-4 ori pe zi, timp de 1-2 ore.

Pentru problemele mari cu tusea, se recomandă ceai și tinctură de lemn dulce (cortizon natural).

Febră

Febra e un mecanism de apărare al organismului, ajută la arderea toxinelor și fluidizarea limfei, semn că organismul luptă cu intrușii și trebuie ținută sub control prin metode blânde. Nu se intervine brutal pentru febra până în 39 grade, mai ales cu metode clasice (chimicale și siropele antitermice). Antibioticele nu fac decât să suplinească posibilitatea organismului de a lupta singur și, în timp, compromit sistemul imunitar.

Febra este bună! Este un semn că organismul luptă. A opri febra e ca și cum ai ordona soldaților, în toiul luptei, să ia o pauză.

Pe timpul febrei, esențială e hidratarea. La peste 38 grade, nu se dau alimente solide, doar lichide (ceaiuri, supe de zarzavat).

Ce facem în cazul febrei peste 38 grade? Vă invit să citiți rețeta doctorului Laza aici.

Sfaturi pentru imunitate

Pentru a evita răceala și gripa e bine să începem să "lucrăm" cu săptămâni, luni sau chiar un anotimp înaintea sezonului rece. 

Spre sfârșitul verii, începeți să utilizați umidificatoare cu aer rece sau așezați un vas cu apă în cameră, pentru a evita uscarea sinusurilor. Aerul uscat poate cauza producția excesivă de mucus, iar excesul de mucus este terenul perfect pentru infecțiile virale sau bacteriene. 

Un remediu salvator este ungerea pereților nazali cu ulei de susan presat la rece, prin picurare și masare ușoară sau aplicare cu ajutorul bețișoarelor pentru bebeluși. Noi l-am testat și îl practicăm încă de la naștere. 

Pentru a evita otitele și preveni uscăciunea, din septembrie până în martie se picură ulei călduț în urechi în timp ce bebelușul doarme, de două ori pe lună. În caz de răceală, se picură ulei pe bază de usturoi de două ori pe zi, până se face bine.

Hidratarea temeinică, evitarea stresului, culcarea cel târziu la ora 20:00, contribuie din plin la păstrarea unui sistem imunitar puternic. 

Sursa foto: www.cristelageorgescu.ro

***

"Vă invit să considerați că o sănătate precară reprezintă o carență de fibre (fructe, legume, zarzavaturi și cereale integrale), de odihnă, de mișcare în aer liber (nu la sală!), de dragoste, de relații armonioase, de ieșire ocazională din rutina cotidiană stresantă și nu neapărat o carență de suplimente pentru imunitate. Îndeosebi ceea ce e în vârful furculiței și în pahar, în sufletul, mintea și inima noastră, are o influență mai puternică și durabilă asupra sănătății, decât ceea ce se află pe fundul cutiei de medicamente /remedii/ suplimente."

Cristela Georgescu

***

Prima școală - Iubirea

Suntem cu toții conștienți că nu există o școală care să te pregătească pentru a fi părinte. Acest lucru se învață din experiență, ghidându-te, de cele mai multe ori, după anumite reguli stabilite de specialiști. Părinților li se spune ce trebuie și ce nu trebuie să facă, dar nimeni nu le spune cum să-și educe copiii. Un exemplu des întâlnit este disciplina. Mulți părinti consideră că acesta este modul de baza prin care poți trata un copil. Cuvinte precum "nu ai voie să ieși la joacă până nu-ți termini lecțiile", "trebuie să taci atunci când vorbesc adulții", "ești pedepsit" răsună încă în mintea celor mai mulți dintre noi. Dar, în vreme ce părinții consideră că dacă îți iubești copilul, trebuie să îl disciplinezi, copiii tratați astfel ajung să se îndoiasca de faptul că sunt iubiți cu adevărat, necondiționat. Toți părinții își iubesc copiii, dar puțini știu să arate copiilor această dragoste.

Majoritatea părinților au dificultăți în a-și crește copiii. Cu asemenea presiune din partea familiei, angajatorilor, înfruntând criza economică, calitatea din ce în ce mai slabă a sistemului educațional, rata în creștere a divorțurilor, lipsa de încredere în cei care ne conduc, e normal să se simtă confuzi și descurajați. De cele mai multe ori consideră că e de ajuns să-i asigure copilului hrană, adăpost, îmbrăcăminte, educație. Dar de câte ori nu uită de nevoia de dragoste a copilului, dragoste necondiționată...

Este adevărat că există anumite predispozitii genetice, anumite calități care deosebesc copiii între ei. Tipul și nivelul activității motrice la naștere, răspunsul la stimuli, adaptabilitatea, intensitatea reacției, persistența atenției, sunt caracteristici înnăscute și care pot determina gradul și modul de răspuns al copilului la educație, unii având tendința să fie mai "dificili" pe parcursul acestui proces. Aceștia din urmă, dacă nu primesc dragoste necondiționată din partea mamei în special, devin mai târziu o problemă pentru părinți, educatori, societate...

Fundația unei relații solide cu copilul tău e iubirea necondiționată. Doar aceasta îi poate asigura dezvoltarea la potențial maxim. Iubirea necondiționată este ca o lumină călăuzitoare în educația copilului, care îi arată părintelui ce trebuie să facă pe toate planurile. Ce înseamnă iubire necondiționată? Să-ți iubesti copilul în orice condiții, indiferent de ce face sau de cum arată, indiferent de handicapurile pe care le are și de asteptările pe care le ai tu de la el. Ce poate fi mai frumos decât să vezi cum un nou-născut este așezat pentru prima dată în brațele mamei sale? Sunt clipe de dragoste pură, fără limite și condiționări.

Atunci când copilul e nesigur de dragostea părinților și adresează întrebarea "Mă iubești/iubiți?", răspunsul la această întrebare poate fi cel mai important din viața lui, cel care va determina atitudinea lui față de viață. E crucial să auda acel "Da", spus din toată inima. Copilul simte iubirea ta. Acest lucru se vede în comportamentul tău, de aceea va fi mai afectat de acțiunile tale, decât de cuvinte.

Copiii reflectă iubirea. Gândiți-vă la ei ca la niște oglinzi. Copiii reflectă iubirea, nu o inițiază. Dacă le oferim iubire, ei ne-o vor da inapoi. Dacă nu le oferim nimic, nu vom primi nimic inapoi.

Cum îi arătăm copilului dragostea? Care sunt comportamentele care îl fac să înțeleagă că este iubit cu adevărat?

Arată-i dragostea prin contact vizual. Privește-l în ochi de fiecare dată când îi spui "Te iubesc". Demonstrează-i că ești sigur de ceea ce spui.

Arată-i iubirea prin atingere. E cea mai simplă metodă să-i arăți că îl iubești, fie că îl îmbrățișezi, îl săruți pe obraz, îl gâdili sau îl mângâi pe păr. Îi poți citi o carte în timp ce îl ții pe genunchi sau puteți merge împreună la bazin. Orice activitate de acest gen îi va întări încrederea în tine și în propria persoană.

Oferă-i atenția de care are nevoie. Ascultă-l atunci când vorbește și răspunde-i la orice întrebare. Alocă câteva ore pe zi pentru a petrece timp de calitate cu copilul tău. Jucați-vă împreună, ajută-l să-și facă temele, citiți o carte, orice timp petrecut alături de copilul tău, îl va ajuta pe acesta să se dezvolte și să se formeze într-o maniera pozitivă.

Oferă-i daruri. Ce manieră mai potrivită de a-i spune că îl iubești? Nu vorbim de cadouri scumpe, ci de daruri simbolice, cu semnificație pentru voi toți, precum un medalion ce a aparținut bunicii, o fotografie cu întreaga familie, pe spatele căreia să-i scrieți cîteva urări din suflet. Puteți, de asemenea, să confecționați împreună obiecte pe care să le dăruiți mai departe, membrilor familiei. Poți participa cu el la acțiuni de caritate, lăsându-l să ofere jucăriile lui mai vechi, hăinuțe sau alimente copiilor care au nevoie de ele.

Stabilește-i reguli, limite rezonabile, pe care să le respecți și tu la rândul tău, dar nu uita să-i arăți că îl iubești și că îi dorești doar binele.

Și nu în ultimul rând, ajută-ți copilul să se dezvolte spiritual. Prin demonstrarea unor principii solide de viață, un trai armonios, suport în dezvoltarea abilităților și îndeplinirea obiectivelor de viață și, cel mai important, prin iubire necondiționată, copilul tău va crește armonios, se va dezvolta și va evolua fizic, mental și spiritual.

Debutul vieții psihice și gândurile emise în timpul sarcinii

Deși literatura de specialitate prezintă momentul nașterii ca debut al vieții psihice, știm cu toții că viața intrauterină este perioada cu cea mai intensă dezvoltare a ființei umane. Embrionul se dezvoltă foarte repede, chiar din primele zile, volumul său crescând de până la 8000 de ori.

Practic, vorbim de ființa umană încă de la producerea concepției prin fecundație.

S-a constatat, în cadrul diverselor cercetări științifice, că la aproximativ 24 de săptămâni de sarcină, apar primele reacții vocale ale fătului (țipete slabe), iar la 32 de săptămâni au loc primele manifestări cu caracter comunicativ. Fătul "ascultă" atunci când mama îi vorbește afectuos, țipă, se agită atunci când simte o atmosferă tensionată sau schimbări bruște de temperatură. Prin urmare, viața psihică debutează și se dezvoltă pe tot parcursul perioadei intrauterine, fiind influențată de factorii de mediu pozitivi sau negativi cu care se confruntă mama.

De aceea, pe lângă preocupările obișnuite ale oricărei femei în timpul sarcinii, aceasta trebuie să țină cont, în primul rând, de faptul că în interiorul ei se dezvoltă o ființă umană, care are nevoie de atenție, condiții favorabile și afecțiune. Cuvintele, tonalitatea vocii, toate au o importanță vitală. Fătul simte dacă părinții săi se ceartă, dacă nu este dorit, dacă mama trăiește într-o atmosferă tensionată. Toate acestea au un impact major pe linia dinamicii dezvoltării sale. Prin urmare, vorbiți-i de câte ori aveți ocazia, pentru a-l ajuta să simtă afecțiunea voastră, evitați conflictele cu cei din jur și mediile stresante, ascultați muzică relaxantă, ieșiți în natură... Toate acestea vor contribui din plin la dezvoltarea armonioasă a copilului vostru.

Gândurile, cuvintele și faptele noastre influențează fătul

Fiți foarte atente la gândurile pe care le emiteți în timpul sarcinii, deoarece ele acționează întotdeauna ca un bumerang, tot ce emitem mental sau verbal se întoarce asupra noastră înzecit. Vibrația pe care o transmitem printr-un singur cuvânt, faptă sau gând, se reflectă ca într-o oglindă și se întoarce către noi de zeci de ori mai puternică. Abia atunci când înțelegem pe deplin acest efect de recul al acțiunilor noastre, vom înțelege cât de importantă este liniștea interioară. Atunci când conștientizăm că totul e vibrație, cuvintele, gândurile, faptele, vom învăța să ne "jucăm" cu energiile emise , le putem amplifica, pentru a crea energie pozitivă în casă, în locurile pe care le frecventăm și, mai ales, în noi înșine. Astfel, puiul de om va fi inundat de lumină pură și se va dezvolta armonios, atât fizic, cât și psihic.  

Energia gestațională

Fiind una din cele mai pure forme de energie, energia gestațională îi atrage ca un magnet pe cei din jur care, mai mult sau mai puțin conștient, încearcă să se conecteze la ea. Și cea mai simplă formă este gestul atât de comun de a atinge burtica gravidei. Pentru a evita orice formă de vampirism energetic, nu permiteți nimănui, în afară de tatăl copilului, să vă atingă burtica și încercați să nu empatizați cu cei care vă obosesc. Este în regulă să reacționați prin respingere, atunci când simțiți orice încărcătură negativă la cel cu care stați de vorbă.

Sfaturile celor din jur

Atunci când dai celor din jur vestea că ești însărcinată, foarte multe mămici cu experiență "îți vor sări în ajutor" cu sfaturi. Chiar dacă ele sunt bine intenționate, vei vedea cât de mult se pune accentul pe aspecte și experiențe negative, cât de rău le-a fost, cum au pierdut sarcini anterioare sau ce probleme au avut la naștere. Fiecare sarcina e unică, chiar și în cazul aceleiași femei, iar toate aceste povești înfricoșătoare nu fac decât să vă afecteze pe voi și implicit, bebelușul.

...și totul va fi bine

Fiți mereu pozitive și optimiste, chiar și atunci când apar probleme, pentru că veți primi înapoi ceea ce emiteți. Universul funcționează matematic, chiar și atunci când nu credeți în asta. Când fricile și anxietatea își fac loc în mintea voastră, respirați adânc și lăsați-le să plece, asemenea norilor întunecați după furtună. Încercați să vă conectați zilnic cu bebelușul, vorbindu-i, cântându-i și mângâindu-l, încă din timpul sarcinii. El va simți asta, iar ce veți primi înapoi, nu se poate exprima în cuvinte :).