luni, 11 ianuarie 2016

Încurajarea copilului prin prețuirea efortului - dezvoltare sau dependență?

Copilul se naște cu o capacitate incredibilă de asimilare a informațiilor, cu dorința de a învăța prin explorarea lumii în care s-a născut și pe care a perceput-o, în perioada intrauterină, prin intermediul altor organe de simț. La naștere, însă, vine complet echipat cu instrumentele necesare pentru a face față realității pe care a cunoscut-o doar indirect până în acel moment. 

Primii 3 ani de viață sunt cruciali pentru dezvoltarea intelectuală a copilului, care, dacă este expus unui mediu stresant, toxic, dacă nu este stimulat corespunzător, ajunge să piardă până la jumătate din celulele nervoase cu care se naște. Soluția vine din asigurarea unui climat de siguranță și confort, emoții pozitive, care îi oferă copilului o stare de spirit plăcută și care constituie piatra de temelie în atingerea performanței.

Stările de spirit pozitive, alături de prețuirea efortului de (re)descoperire a lumii, duc la formarea atitudinilor, care devin, în timp, aptitudini și comportamente. Comportamentele se transformă în achiziții, dacă se menține acțiunea de prețuire a efortului și duc, în cele din urmă, la performanțe.

Iată, așadar, puterea simplului gest de încurajare, folosit de multe ori în exces, alteori evitat, dar, de cele mai multe ori incomplet înțeles de către părinți. Să încercăm să ne reamintim acum momentul primilor pași ai copilului, primul său cuvânt. Vom retrăi acele emoții de bucurie pură, ajunsă poate până la stadiul de beatitudine, ce aduc sărbătoarea în casă, pe neașteptate și ne vom aminti de gesturile de încurajare pe care le-am făcut, în mod natural, instinctiv și care au motivat copilul să capete încredere și curaj pentru următorul pas. Încurajarea pozitivă are o mare putere transformatoare, reînnoiește autoaprecierea, oferă încredere și îndeamnă copilul să încerce din nou.

Sursa
Prețuirea efortului este cheia

S-a vorbit mult despre aprecierea comportamentului și nu a copilului, de aceea nu voi insista pe acest subiect. Este evident ca exprimări precum "Ești un băiat cuminte!",  "Ești cel mai inteligent" sau "Ești un fotbalist mare" sunt nu numai exagerate, dar purtătoare de etichete, care dau copilului de înțeles că trebuie să fie cuminte, inteligent etc. pentru a se ridica întotdeauna la înălțimea așteptărilor și pentru a fi acceptat.

Puteți lăuda comportamentul ("Ce minunat să împarți cu ceilalți!") sau activitățile care pot aduce schimbări, așa numita "laudă descriptivă" ("Maria a fost atât de blândă când a mângâiat bebelușul ușor și cu gingășie").

Cele mai noi studii ne sugerează să lăudăm mai degrabă eforturile, decât realizările sau rezultatele. Copiii lăudați pentru efortul depus devin, în timp, mai dornici să accepte provocări mai grele. Astfel, în loc să lăudăm copilul "Ești foarte isteț", i-am putea spune "Grozav efort, amice! Continuă să cauți soluția problemei!".

Copiii cărora li se spusese în cadrul unui experiment că sunt isteți după ce realizaseră o sarcină, au avut tendința să aleagă ulterior sarcini mai ușoare. Nu voiau să riște să-și piardă eticheta de "copii isteți". Cei care au fost lăudați pentru metode și strategii, alegeau apoi sarcini mai dificile. Când ambele grupuri primeau un set de probleme dificile, cei care erau lăudați pentru efort, reușeau de fiecare dată.

Alfie Kohn susține că aprecierea nu trebuie să se bazeze pe a spune copiilor că sunt minunați, ci pe aptitudini pe care le dobândesc pentru ei înșiși.


Sursa


Lauda în exces?

Așa cum spuneam la început, părinții au tendința de a alege extremele, lăudând în exces copilul sau evitând lauda, de teama dezvoltării unei dependențe. Evident că ambele abordări pot avea repercusiuni nu tocmai constructive. Încercați să vă bazați pe intuiție, alegând astfel momentul și metoda de a lăuda și alegeți ce se potrivește mai bine copilului vostru.

Copiii nu au nevoie de laudă pentru fiecare respirație. Dacă sunt lăudați tot timpul, aceasta ar putea avea un efect invers, atrăgând nevoia de aprobare constantă. Studiile arată că lauda în exces aduce după sine neliniștea: "Oare fac bine asta?". De aceea, laudele nu sunt necesare în orice situație, mai ales în cazul sarcinilor de zi cu zi, însă sunt imperios necesare în cazul noilor achiziții (ex. mersul, îmbogățirea vocabularului, acțiuni benefice lui și celor din jur).

De asemenea, ar fi ideal să încercăm să nu lăudăm copiii pentru activități care deja le plac, pentru că și-ar putea pierde sentimentul de delectare și, în timp, ajung să-și piardă interesul pentru acele activități.

În loc de "Bravo!"

1. Ce minunat să împarți cu ceilalți!
2. Grozav efort, amice!
3. Bună încercare!
4. Ai muncit din greu la asta!
5. Am auzit că ai spus cum te simți. Asta e minunat!
6. Ai fost atât de calm în timpul spectacolului. 
7. Ai rezolvat problema într-o manieră foarte ingenioasă.
8. Ți-ai dat seama foarte repede de rezultat.
9. O idee excelentă!
10. Probabil că ai exersat mult la asta.
11. Ai rezolvat problema foarte repede.
12. Ați lucrat foarte bine în echipa!
13. O încercare foare bună!

Puterea lui "Mulțumesc!"

Un bun înlocuitor al laudei este banalul "Multumesc!", care are același rol de a încuraja eforul copilului. "Mulțumesc pentru că m-ai ajutat astăzi să încarc coșul de cumpărături!; "Mulțumesc pentru că ai împărțit jucăriile cu fratele tău. Acum toată lumea este fericită", sau încurajați-l prin împărtășirea cu alții, cu celălalt părinte de exemplu: "Pregătirea desertului a fost minunată astăzi. Vlăduț m-a ajutat să frământ coca, toată lumea s-a distrat, iar prăjitura a ieșit delicioasă."

Sursa
În loc de încheiere

Am observat un apetit crescut al părinților pentru metode de parenting, pentru tehnici, ale căror utilitate nu o contest, însă sunt de părere că atunci când se naște un copil, se naște, totodată, și o mamă, sau un tată, echipați corespunzător cu toate instrumentele necesare pentru a trăi în armonie și a-i asigura puiului de om o dezvoltare optimă și echilibru pe toate planurile. De aceea, recomand ca înainte de a aplica o tehnică, să o treci prin filtrul propriu, să analizezi mental, dar să-ți dai voie să și simți ce, când și unde se potrivește. Adultul aduce principii de etică și morală, valori universal valabile (pacea, respectul, iubirea), care îmbogățesc harta mentală a copilului și care pot fi introduse de la vârstă mică. Însă ele nu vor putea fi vreodată "predate", ci trăite, exprimate de adult în toate situațiile din viața sa și învățate, prin imitație, de către copil. Acesta va crește în pace și bunătate, dacă are exemplul unui adult bun și împăcat cu sine, va fi curajos, dacă va primi un model de curaj sau ar putea dezvolta comportamente agresive dacă a primit modelul violenței. Copilul are nevoie să zboare (nu de jucării complexe și scumpe), prin activități alături de părinți conștienți, eliberați de constrângeri, de temeri, care își permit să viseze, să își manifeste emoțiile pozitive așa cum vin, să trăiască cu toate simțurile clipa și care își încearcă aripile, la rândul lor.

Namaste!

Sursa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu