Era o sâmbătă de vară târzie când, plictisiți de tonurile gri ale capitalei, am decis să respirăm verdele crud al muntelui. Așa că am purces pe cărările șerpuite ale Transfăgărășanului, am salutat lumea de pe acoperișul ei, am vizitat măreața cetate a Făgărașului și am luat decizia să înnoptăm în Bran. Se însera deja, iar gps-ul se încăpățâna să ne conducă prin Șinca Veche, deși erau și alte drumuri mai accesibile. Cu toate că primele semne de oboseală puseseră stăpânire pe noi, am decis că nu putem trece pe lângă grotă, denumită sugestiv Templul Ursitelor, fără să o vizităm.
Am mers de nenumărate ori la Șinca Veche, dar locul ne primește, parcă de fiecare dată, altfel. O altă energie, alte lecții, alte povești de depănat. Cu burtica din dotare am urcat anevoios drumul ce șerpuiește spre intrarea în grotă, dar pârâul din curtea așezământului m-a răcorit, ca întotdeauna și mi-a dat putere. În templu multă lume, ca de fiecare dată, oameni bolnavi, veniți să se roage pentru sănătate, grupuri de tineri care rosteau mantre, tinându-se de mâini, femei care se rugau în tăcere lângă zidurile reci. Pentru cine nu știe, Templul Ursitelor sau Mănăstirea Săpată în Piatră de la Șinca Veche are o vechime de aproximativ 7000 de ani, fiind folosită atât de vechii daci pentru ritualuri puțin știute, dar și de primii călugări care au slujit pe aceste meleaguri. Locul este controversat, fiind considerat de mulți drept loc de împlinire a dorințelor, dar și unul de manifestare a unor fenomene așa zis paranormale. Prin turnul interior, pe unde se strecoară lumina zilei, se spune ca pătrund energii puternice și că dedesubt, în pământ, există un tunel de comunicare cu Cetatea Râșnovului. Simboluri străvechi scrijelite pe pereți, cum ar fi cel Yin-Yang, clepsidra, Steaua lui David, dau de gândit arheologilor și istoricilor. La Șinca nu știi niciodată la ce să te aștepți. Poți avea viziuni sau vise premonitorii, poți auzi corul de călugari din alte lumi, poți fotografia sfere multicolore ascunse vederii, sau poți comunica cu alte civilizații pentru că mulți cunosc acest loc drept "aeroport intergalactic''. Chiar dacă am experimentat foarte multe lucruri înălțătoare sub cupola străvechiului templu, știu că trăirile diferă, de aceea sfătuiesc pe fiecare să își trăiască propria experiență, vizitând acest loc plin de mister. Nu evitați nici trovanții aflați în curtea lăcașului, pe drumul ce duce spre mănăstirea cea nouă, ce poartă hramul Sfântului Nectarie. Emit la fel de multă energie și mister, precum grota săpată în piatră.
Dar revenind la povestea noastră, așa obosită și îngreunată de burtica cea de 7 luni, am pătruns în grotă. Mintea bat-o vina a luat-o razna la vederea unui grup de 4 persoane, care polemizau pe tema bisericii, a credinței și religiei. M-am gândit că nu e locul potrivit pentru astfel de discuții și am înaintat iritată spre primul altar săpat în piatră. Doua femei îndesau grăbite bilețele cu dorințe în firidele din jurul altarului și mângaiau, destoinice, pereții. Un maestru radiestezist le măsura discipolilor numărul entităților de lumină primite în urma vizitei și le dădea sfaturi de bună conduită spirituală. Și, pentru că doar el merita (că deh, nu oricine poartă titulatura de maestru), a trecut de sfoara care oprește accesul vizitatorilor în altar și a atins, pios, Steaua lui David, în timp ce discipolii îl priveau cu admirație. Începusem să regret decizia de a veni aici când, deodată, privirea îmi căzu asupra unei fetițe, nu cu mult mai mare de un anișor, care se juca de zor în praful roșiatic al grotei. Am gândit atunci: "Iată adevăratul maestru!", moment în care, pura ființă a ridicat privirea și mi-a zâmbit atotștiutor. A fost momentul în care n-am mai auzit zumzetul minții, clipa în care am conștientizat capcana ego-ului și momentul reconectării în pace și echilibru cu Sinele Înalt. I-am privit pe ceilalți cu nemăsurată iubire și acceptare, le-am mulțumit în tăcere pentru rolul lor, pentru că împărțim același Drum, indiferent de cărarea pe care am ales să pășim.
Am mulțumit și micului maestru pentru minunata lecție și am lăsat energiile locului să mă cuprindă. Pace, lumină, expansiune, renaștere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu