marți, 17 martie 2015

Plânsul bebelușilor - între mit și adevăr

Plânsul bebelușului este o sursă de îngrijorare, care se poate transforma chiar în disperare, atunci când părinții sunt lipsiți de experiență. Tendința generală este de a asculta sfaturile celor din jur, bunici, prietene, mămicile din parc sau tot felul de rude, "cu mai multă experiență". Primul sfat pe care îl veți primi este cel legat de colici și vi se vor recomanda tot felul de siropele sau ceaiuri minune. Când acestea nu au efect, veți fi trimiși la un control amănunțit, la pediatru sau chiar neurolog. Poate că ați încercat suzeta, legănatul energic, distragerea atenției cu jucării, calmante prescrise de medic sau chiar ați lăsat bebelușul să plângă singur, crezând că nu se mai poate face nimic. Părinții cedează ușor, deoarece sunt prea obosiți, nu au încredere în ei înșiși, iar stresul primelor luni după naștere își spune cuvântul. Timpul pentru a se informa este insuficient și chiar dacă o fac, au rareori putere să meargă contra "vântului" și să aleagă ce consideră că este mai bun pentru bebelușul lor. 

O problemă majoră a culturii noastre, dar și a multiplelor curente în parenting, o constituie faptul că plânsul și crizele de furie sunt considerate a fi comportamente nocive, asociate deseori cu răsfățul și atașamentul dus la extrem. Recomandările de a lăsa copilul să plângă în pătuț pentru a nu se atașa sau pentru a nu deveni răsfățat sunt nu numai greșite, dar pot trasa traume emoționale puternice, care se vor manifesta pe tot parcursul vieții. Termenul de "răsfăț" nu se aplică în cazul bebelușilor. Este imposibil să vorbim de prea multă dragoste, atenție sau apropiere fizică. Rolul părinților este de a încerca să satisfacă pe deplin nevoile nou născutului, în cel mai scurt timp și în cel mai potrivit mod cu putință.

Cel mai important motiv pentru care bebelușii plâng este comunicarea unei nevoi sau a unui disconfort. Mulți cercetători au demonstrat că există conexiuni între diverse sunete și nevoia pe care încearcă să o exprime și chiar s-a ajuns la interpretarea limbajului comun al bebelușilor. Cert este că, în scurt timp, veți învăța singuri ce încearcă să vă comunice nou născutul, printr-un anumit tip de plâns. Până atunci, verificați, pe rând, dacă îi este foame, dacă trebuie schimbat, dacă îi este prea frig sau prea cald sau dacă se plictisește și simte nevoia de interacțiune umană.

Psihologul elvețian Aletha Solter, ne învață că mulți bebeluși continuă să plângă și după ce toate aceste nevoi i-au fost satisfăcute, chiar și atunci când sunt purtați în brațe, iar acest fenomen a fost numit "colici" sau "plâns de iritare" și atinge apogeul la aproximativ 6 săptămâni după naștere. Studiile recente au arătat că majoritatea copiilor cu "colici" nu au nicio problemă de digestie. Ființe extrem de vulnerabile, bebelușii plâng atunci când există o atmosferă stresantă în familie. Pe măsură ce încep să exploreze lumea, devin sensibili la spaime și suprastimulare. Studiile arată că bebelușii care au avut o naștere traumatizantă sau ale căror mame au avut un nivel crescut al stresului pe perioada sarcinii, plâng mai mult decât aceia care nu au experimentat astfel de evenimente. Din fericire, bebelușii vin pe lume cu așa numitul "kit de reparare", care îi ajută să depășească efectele stresului prin mecanismul natural de vindecare, numit plâns. În momente precum cele descrise mai sus, plânsul nu este o suferință, ci tocmai procesul eliberării de suferință.



Ce putem face atunci când bebelușul plânge?

  • Înainte de toate, verificați existența nevoilor imediate și a stărilor de disconfort, precum foamea, temperatura sau scutecul plin. Puteți încerca să-i vorbiți, să-i oferiți o jucărie care produce zgomot, însă, dacă observați semne de iritare, opriți-vă imediat, deoarece poate fi deja suprastimulat și nu veți face decât să-l obosiți și mai mult.
  • Atunci când plânge de ore bune și somnul se lasă așteptat, puteți apela la o metodă blândă de liniștire, care imită sunetele auzite în perioada intrauterina, sau celebrul "white noise". Unii copii se liniștesc instant la auzul aspiratorului, mașinii de spălat sau al uscătorului de păr. Pentru a nu folosi toate instrumentele din dotare, există o multitudine de astfel de aplicații pe smartphone sau pc. Iată un exemplu aici.
  • Muzica de relaxare sau cea în care sunt prezente sunete din natură (ploaie, zgomotul oceanului, sunetele emise de delfini) induc o stare de calm, atât mamei, cât și bebelușului.
  • Deși am testat toate metodele de mai sus, preferata noastră rămâne muzica divină de harpă a lui Erik Berglund, pe care fetița mea adoarme de fiecare dată, iar eu obțin o stare de calm și relaxare în câteva minute.
  • Uleiul esențial de lavandă și fenicul, adăugat în cădița de baie, în lampa de aromaterapie sau umidificator, ajută enorm.
  • Masajul pe burtică, în sensul acelor de ceasornic, cu ulei de măsline sau migdale, în care ați adăugat câteva picături de ulei esențial de fenicul, dar și pernuța cu sâmburi de cireșe, încălzită pe calorifer sau în cuptorul cu microunde, ajută la destinderea bebelușului.
  • Purtați copilul într-un sistem ergonomic (sling, wrap, manduca etc). Este foarte eficient, deoarece ne lasă mâinile libere și permite coloanei să aibă o poziție corectă. Creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului țin de apropierea pe care acesta o are cu părinții săi. Cu cât va fi mai privat de apropierea fizică cu aceștia, cu atât va plânge mai mult, va fi mai agitat, va deprinde mai greu principalele achiziții și va avea un sistem imunitar slăbit. Mai multe despre purtarea bebelușului, aici si aici.
  • Alăptați la cerere și, pentru că au curs tone de cerneală despre importanța alăptării, vă las să descoperiți importanța acesteia pe site-urile de specialitate, precum acesta.
  • Bebelușii simt și cea mai mică stare emoțională negativă a părinților și a mamei în special. Am observat că atunci când eram extrem de obosită, stresată și mă concentram doar pe a o determina să adoarmă, fetița mea plângea și se agita și mai tare. Atunci când capitulam și continuam să o țin în brațe, fără să mai am alte așteptări, se liniștea ca prin farmec. Liniștea interioară a mamei, starea de calm, renunțarea la asteptări și emiterea stărilor de iubire necondiționată, sunt cele mai eficiente "calmante" pentru bebelușul tau. Știu că este dificil ca după nopți nedormite, epuizare fizică și miliarde de informații pe care trebuie să le acumulați, să dobândiți o stare deplină de calm, însă, cu exercițiu, este posibil. Respirația profundă, abdominală, muzica relaxantă, meditația ajută enorm. Amintiți-vă că, până la urmă, această perioadă durează foarte puțin și încercați să vă bucurați de ea, trăind în prezent și nu gândindu-vă că abia așteptați să crească, pentru a scăpa de toate problemele. Mai târziu vă veți gândi cu dor la primele luni din viața puiului vostru.
  • Și dacă bebelușul continuă să plângă după toate acestea, îmbrățișați-l cu toată dragostea de care suneți capabilă și permiteți-i să plângă în continuare. Lăsați procesul de vindecare să-și urmeze cursul. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu